Alexandru Vodă Ipsilanti

Portretul oficial al lui Vodă Ipsilanti

Alexandru Vodă Ipsilanti a fost domnitor în Muntenia: 15 septembrie 1774 - februarie 1782 şi august 1796 - decembrie 1797 şi în Moldova: decembrie 1786 - 19 aprilie 1788.

Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în ţară şi s-a încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porţii. Era un om foarte învăţat şi dornic de reforme. A fost unul dintre domnitorii fanarioţi mai buni.

Prima investire s-a făcut contrar voinţei boierilor munteni, care potrivit unui document olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră "ca domn al lor pe Ştefan Prascoveanu". A luat şi decizii bune. A alcătuit un nou sfat domnesc, compus aproape numai din boieri pământeni, în care a fost inclus şi Ştefan Prascoveanu. Excepţie făcea dregătoria de spătar, încredinţata unui prieten grec, dar şi aceasta, spre sfârşitul domniei a fost încredinţată lui Ienăchiţă Văcărescu. A scutit mănăstirile de mai multe dări şi le pune numai o taxă pentru susţinerea şcolilor. Ia pe plata domniei caii de poştă, pe care până atunci trebuiau întreţinuţi de locuitori. Desemnează căpitani pentru paza graniţelor şi a liniştii publice. Organizează tribunalele, tipăreşte în româneşte o condică de legi, întocmeşte o condică în care să se treacă toate protocoalele judecăţilor şi documentele înfăţişate la procese. El era nepot al lui Constantin Psiolu, grec adus în Moldova de Grigore al II-lea Ghica pe la 1736 şi fusese numit domnitor la insistenţele lui Thugut.

În timpul scurtei sale domnii din Moldova, ienicerii trimişi să păzească ganiţele de ruşi au atacat Iaşiul pe care l-au prădat, atacă şi palatul domnesc, de unde abia sunt respinşi, jefuiesc satele, de unde iau o mulţime de vite. Dupa aceea, Ipsilanti se lasă luat prizonier de austrieci.

În a doua domnie din Muntenia este lacom de bani. Pierde tronul din cauza intervenţiilor amiralului Chiuciuc Husein, care trebuind să lupte împotriva lui Pasvanoglu, cere ca în locul bătrânului Ipsilanti sa fie numit Constantin Hangerli.

Ipsilanti tipăreşte în 1780 o condică pravilnicească compusă după legile bizantine şi după obiceiul pământului. Astfel este, de pildă, dispoziţia ca fata să nu mai aiba drept la moştenire după moartea părinţilor dacă a fost înzestrată. O altă dispoziţie spune că numai băieţii să moştenească moşia din care se trage numele familiei, pe cand fetele să vină numai la împărţirea celorlalte moşii. Condica lui Ipsilanti reprezintă un progres, deoarece este o lege civilă şi nu numai bisericească şi penală, aşa cum erau pravilele lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Tot Ipsilanti a înfiinţat la Bucureşti trei tribunale ca drept de apel la divanul domnesc.

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei