| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Augustin Buzura
Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berinţa, Maramureş) este un prozator şi eseist român contemporan, autorul unor scenarii cinematografice.
Cuprins
Schiţă biografică
Urmează Liceul la Baia Mare. Absolvă Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj (1958-1964). Renunţă la profesia de medic psihiatru şi se dedică literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conştiinţei umane se vor regăsi în romanele sale. Debutează cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranţe în 1963. A fost redactor la revista Tribuna din Cluj. Din 1990 devine preşedintele Fundaţiei Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. În prezent este directorul revistei Cultura.
Romane publicate
- Absenţii (1970)
- Orgolii (1974)
- Feţele tăcerii (1974)
- Vocile nopţii (1980)
- Refugii (1984)
- Drumul cenuşii (1988)
- Recviem pentru nebuni şi bestii (1999)
Romane traduse în limba franceză
- Chemin de cendres, tradus de de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
- Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001
Referinţe critice
Augustin Buzura se opreşte în romanele sale de tinereţe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) şi în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conştiinţei.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuţi care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forţată şi fenomenul partizanilor şi a rezistenţei armate din munţi, revolta minerilor din Valea Jiului şi represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziţie informaţii mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicaţi în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate şi din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzuraţi în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.
