Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul
De la Metapedia
Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul (n. 25 decembrie 1869, Paris; d. 9 decembrie 1937) a fost un general şi om politic român, preşedinte al Partidului "Totul Pentru Ţară".
Cuprins |
[modifică] Biografie timpurie
S-a născut la Paris, fiind fiul lui I. G. Cantacuzino. Până în 1881 a studiat la liceul "Fontenay-aux-Roses" şi la "Liceul Sfântul Gheorghe" (în Franţa). În 1883 intră la Şcoala militară din Craiova, iar începând cu 1890 la Şcoala de infanterie din Bucureşti. În 1892, este sublocotenent de vânători.
[modifică] Carieră militară
- În anul 1910 ajunge maior şi sef de cabinet al ministrului de razboi, Nicolae Filipescu.
- Participă la campania din 1913 şi ajunge să fie înaintat la gradul de locotenent-colonel în 1914.
- În timpul primului război mondial a fost rănit de un obuz. A fost înaintat la gradul de colonel şi a primit decoraţia "Mihai Viteazul". In 1917 a comandat brigada de graniceri de la Târgu Ocna, pe care, după armistiţiu, o duce la Iaşi ca să-l apere de trupele ruseşti bolşevizate.
[modifică] Carieră civilă
- După Pacea de la Bucureşti, demisionează şi în decembrie 1918 e înaintat la gradul de general în rezervă.
- A fost administrator al spitalelor civile, deputat averescan de Vâlcea (1920) şi conservator de Tulcea (1922 şi 1926).
- Din 1933 deţine funcţia de preşedinte al partidului naţionalist Totul pentru Ţară, format din membri ai Gărzii de Fier după scoaterea în afara legii a acesteia din urmă.
