| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Gheorghe Duca
Gheorghe Duca a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683 şi al Munteniei: noiembrie/decembrie 1674 - 29 noiembrie 1678. În 1680, turcii îl numesc hatman al Ucrainei.
De neam grec şi de origine modestă, dar crescut în casa lui Vasile Lupu, vine pe tronul Moldovei pentru prima dată dupa moartea lui Eustatie Dabija în septembrie 1665, datorită susţinerii soacrei sale Dafina Doamna şi a Cupăreştilor. Nu a domnit mult, deoarece a fost pârât pe nedrept, din răutate, la turci şi în cosecinţă, a fost mazilit. În 1668, după domnia lui Alexandru Iliaş şi cu mari cheltuieli, redobândeşte tronul. De această dată, porneşte un şir de dăjdii (dări) care sărăcesc cumplit ţara, ceea ce dezlănţuie în octombrie 1671, răscoala lui Mihalcea Hâncu. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar. În cele din urmă, Duca îl nemulţumeşte în chestiunea Zaharelelor, pe sultanul venit în persoană pentru războiul cu polonezii de la Cameniţa, fiind aproape să-şi piardă chiar viaţa, e înlocuit în domnie în 1672 cu Ştefan Petriceicu. După doi ani, prin mijlocirile Cantacuzinestilor din Muntenia, Duca este numit domnitor în 1674, în Ţara Romanească. La început totul pare să fie pe placul Cantacuzineştilor, însă sunt neglijaţi din ce în ce mai mult, astfel încât relaţia dintre ei şi domnitor se răceşte şi fac să fie înlocuit în 1678 cu Şerban Cantacuzino. Duca este mutat în Moldova, unde este numit în domnie pentru a treia oara în noiembrie 1678, în locul lui Antonie Ruset. Se poartă mai bine pentru ceva timp, cu scopul de a înşela aparenţele, dar în cele din urmă dă frâu liber pornirilor sale avare, şi urcă dările, dar născoceşte şi altele noi, cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar şi pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăceşti, pe care o luaseră de curând turcii. Drept recompensă, turcii îl numesc, în 1680, hatman al Ucrainei, având curţile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, şi la Ţigănauca, în faţa Sorocii. Se încercă şi un comlot împotriva lui, dar nu reuşeşte. În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetăţii. În lipsa lui, dar şi datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se rascoală la îndemnul lui Ştefan Petriceicu, iar polonezii şi cazacii invadează ţara. Duca este prins la întoarcere la 25 decembrie 1683, şi dus în Polonia unde moare în închisoare în 1685. A fost căsătorit cu Anastasia, fiica Dafinei, soţia lui Eustatie Dabija. A ctitorit biserica Cetăţuia, în a cărei plan se regăseşte structura şi elevaţia monumentului Trei Ierarhi din Iaşi.
