Gheorghe I. Brătianu

Gheorghe (George) I. Brătianu (n. 3 februarie 1898, Ruginoasa, judeţul Iaşi - d. 23/27 aprilie 1953, Sighetu Marmaţiei) a fost un istoric şi om politic român, profesor universitar, membru al Academiei Române,victimă a regimului comunist din România.

Biografia

Gheorghe (George) I. Brătianu s-a născut la 13 februarie 1898, la Ruginoasa, în judeţul Iaşi. Era fiul lui Ion (Ionel) I. C. Brătianu.

Biografie

După absolvirea Liceului Naţional din Iaşi (1916, se înrolează voluntar în armată pentru a participa la războiul de reîntregire a ţării. În 1917 se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1920. Fiind atras de istorie, abandonează cariera juridică şi se înscrie la Universitatea Sorbona din Paris, unde frecventează cursurile unor istorici prestigioşi, ca Ferdinand Lot şi Charles Diehl, şi obţine doctoratul în 1929. În 1924, devine profesor universitar la catedra de istorie universală a Universităţii din Iaşi, iar din 1940, a Universităţii din Bucureşti. În 1942, este ales membru titular al Academiei Române. Între 1935 şi 1947 îndeplineşte funcţia de director al Institutului de Istorie Universală din Iaşi (1935 - 1940) şi apoi al Institutului de Istorie Universală "Nicolae Iorga" din Bucureşti (1941 - 1947). În anii '30, a fost şeful unei fracţiuni dizidente a Partidului Naţional Liberal, pe care o înfiinţase.

Începutul represiunilor comuniste

În 1947, în cadrul represiunilor dezlănţuite de autorităţile comuniste, este înlăturat de la catedra universitară şi de la conducerea institutului de istorie, în septembrie i se fixează domiciliu forţat şi i se interzic contactele externe. La 9 iunie 1948 - odată cu reorganizarea Academiei Române, - care ia acum numele de Academia R.P.R. - i se retrage calitatea de academician ca, dealtfel, altor 97 de personalităţi ştiinţifice şi culturale româneşti.

Arestarea şi detenţia

În noaptea de 5/6 mai 1950, este arestat de organele securităţii şi întemniţat la închisoarea din Sighet, fără să fi fost judecat şi condamnat.

Sfârşitul vieţiii

Într-una din zilele dintre 23 şi 27 aprilie 1953 a murit în închisoare, la vârsta de 55 de ani.Tânărul (atunci) episcop greco-catolic şi viitor cardinal Alexandru Todea, care şi el era închis la Sighet pentru că nu acceptase trecerea obligatorie la ortodoxie, "a reuşit să-i dea dezlegarea cea din urmă", Vd. Ieromonah Dr. Silvestru A. Prunduş OSBM & Clemente Plaianu, Cardinalul Dr. Alexandru Todea. La 80 de ani (1912-1992), 1992, p. 30. Această mărturie desfiinţează în mod irevocabil ipoteza sinuciderii lui Gheorghe Brătianu, în închisoare în condiţii încă neelucidate. Potrivit mărturiilor altor deţinuţi, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detenţiunii. După alte surse se presupune că a fost bătut de un gardian până când Gheorghe Brătianu a murit. În 1971, familia a fost autorizată să-l dezgroape din cimitirul din Sighet şi să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Florica/Ştefăneşti, din judeţul ArgeşFiica lui Brătianu, Ioana, declară în episodul Procesul elitelor politice al Memorialului durerii că sora sa, Maria din Grecia, şi-a manifestat puternica îndoilală asupra faptului că osemintele primite ar fi fost într-adevăr cele ale lui Brătianu, bazânduse pe faptul că tatăl ei avea atât dinţi stricaţi, cât şi capul spart, semne ce nu apăreau la cadavrul încredinţat lor. Cele două au convenit ca, cel puţin într-un mod simbolic de a cinsti memoria tatălui lor, osemintele primite, deşi nu ale lui Gheorge I. Brătianu, să fie înhumate în cavoul familiei, trupul omului politic rămânând pe malul Tisei.

Opera

• "Recherches sur le commerce génois dans la Mer Noire au XIIIème siècle" (1929
• "O enigmă şi un miracol istoric: poporul român" (1940)
• "Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti" (1945)
• "Sfatul domnesc şi adunarea stărilor în Principatele române" (postum)
• "Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană" (postum)

Surse bibliografice

• Dicţionar Enciclopedic, (1993), vol. I, A - C, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
• Ieromonah Dr. Silvestru A. Prunduş OSBM & Clemente Plaianu, (1992), Cardinalul Dr. Alexandru Todea. La 80 de ani (1912-1992), Editat de Ordinul [Monahal] "Sfîntul Vasile cel Mare", Provincia "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", România, Tipografia Cluj.