Ioan Vodă cel Viteaz

Ioan Vodă cel Viteaz

Ioan Vodă cel Viteaz sau Ioan Vodă cel Cumplit a fost domnitor al Moldovei în perioada februarie 1572 – iunie 1574. Era fiul lui Ştefan cel Tânăr (1517 – 1527) cu o armeancă.

Dacă Bogdan Petriceiucu Hasdeu a preferat să-i spună “cel Cumplit”, istoricii Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, consideră că este mai potrivit să fie numit “cel Viteaz”.

Ioan Vodă şi-a manifestat intenţia de a ocupa tronul Moldovei încă din momentul în care Despot Vodă a reuşit să-i ia domnia lui Alexandru Lăpuşneanu la 1561. Cum nu a reuşit să primească ajutor de la tătari, polonezi sau germani s-a stabilit la Constantinopol. După revenirea pe tron a lui Alexandru Lăpuşneanu în 1564 la insistenţele acestuia, Ioan Vodă a fost exilat pe insula Rodos. Ocupându-se de comerţul cu pietre preţioase a reuşit să strângă avere şi să aibă influenţă la Constantinopol. Sprijinit şi de boierii moldoveni care erau nemulţumiţi “de prea multă plecare către poloni” a domnului Bogdan Lăpuşneanu, promiţând şi că se va turci, Ioan Vodă cel Viteaz reuşeşte să ia tronul Moldovei”. Cu toate că fostul domn Bogdan Lăpuşneanu a încercat să-l răstoarne tot în 1572 cu ajutor polonez, Ioan Vodă însă i-a repins atacul şi a mai reuşit cucerirea cetăţii Hotinului.

Prin măsurile luate a fost aspru cu boierii şi a încercat să se bazeze pe popor. Pentru a înlesni comerţul mărunt, în 1573, a bătut monedă de aramă, care are pe una din părţi chipul său, iar pe cealaltă parte stema ţării.

În februarie 1574 turcii au solicitat dublarea tributului la 80.000 de galbeni, lucru care a fost respins cu fermitate de domnitorul moldovean ceea ce i-a adus adversitatea sultanului Selim al II-lea (1566-1574). Aceeaşi sumă fusese deja ofeită turcilor de Petru Şchiopul, cu ajutorul fratelui său Alexandru-Mircea domnitor al Ţării Româneşti. Fiind ameninţat de Petru Şchiopul şi de fratele acestuia, Ioan Vodă întenţiona să-l pună pe trnoul Munteniei pe Vintilă, fiul lui Pătraşcu cel Bun.

Având în vedere că Imperiul Otoman reprezenta o mare forţă în acele timpuri, gestul lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost considerat ca o gravă sfidare şi prin urmare sultanul dorea pedepsirea lui.

Ioan Vodă cere Poloniei să le permită cazacilor (1200 de oameni) să treacă pentru a veni în sprijinul Moldovei şi se pregăteşte de luptă. Ioan Vodă cel Viteaz şi-a poziţionat oastea, în apropierea Iaşilor, fiind o poziţie centrală, care-i permitea să supravegheze intrările în ţară, dinspre Milcov, Chilia şi Cetatea Albă. Dacă vornicul Ţării de Jos pe nume Dumbravă cu un corp de oaste a atacat tabăra turcilor şi a domnitorului Munteniei, participant şi el la expediţie, Ioan Vodă a numicit oastea turcă în lupta de la Jilişte la 14 aprilie 1574.

După această bătălie, un corp de cavalerie a intrat în Muntenia, a depresurat Bucureştiul şi l-a înscăunat ca domnitor pe Vintilă Vodă, aliatul lui Ioan Vodă. Schimbând rapid direcţia de deplasare, domnitorul moldovean a lovit trupele turco-tătare aflate la Brăila, Cetatea Albă şi Tighina (aprilie-mai 1574) obţinând noi victorii împotriva duşmanilor. Deoarele o altă armată aflată la Dunăre (în dreptul vadului Obluciţa) intenţiona să invadeze Moldova, Ioan Vodă s-a regrupat în apropiere de Huşi. A trimis şi un corp de cavalerie care să supravegheze Dunărea, însă otomanii au reuşit să treacă fluviul şi l-au obligat în acest fel pe Ioan Vodă să coboare în marş forţat spre sud pentru a-i înfrunta.

Bătălia cea mai importantă s-a dat la iezerul Cahulului. Cum înainte de această luptă veneau zvonuri despre cât de mulţi sunt duşmanii, atunci când moldovenii şi-au întrebat domnul despre acest lucru, el le-a răspuns prin cuvinte “care merită să rămână în istoria militară a lumii, alături de alte cuvinte celebre ale marilor căpitani: <<îi vom socoti în luptă>>”. Fiind trădat şi părăsit de majoritatea călărimii boiereşti a rămas doar cu 30.000 de oameni împotriva a 70.000 de atacatori. A aşezat armata într-un dispozitiv flexibil, având pe mijloc pedestrimea, iar pe flancuri cazacii şi restul de cavalerie care-i mai rămăsese. În momentul în care vrăşmaşii au înaintat imprudent, oastea lui Ioan Vodă a contraatacat cu putere pe flancuri destabilizându-i pe turci (9-10 iunie 1574). Din păcate din cauza lipsei unităţilor mobile şi a ploii care a udat pulberea şi nu au putut fi folosite tunurile, Ioan Vodă nu a putut fructifica avantajul creat şi a trebuit să se retragă spre Roşcani. Aici la 11 iunie 1574 a organizat o tabără de apărare cu care şi şanţuri, unde a reuşit să reziste unor atacuri succesive în zilele de 11-13 iunie 1574.

În final Ioan Vodă cel Viteaz a capitulat din dorinţa de a cruţa vieţile ostaşilor săi. Domnitorul moldovean a fost ucis de turci fiind legat de cozile a două cămile care l-au despicat.

Bibliografie

• ”Enciclopedia Cugetarea”, Lucian Predescu
• ”Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, Giurescu & Giurescu
• ”Marile puteri şi spaţiul românesc în secolele XV-XVI”, Ileana Căzan, Eugen Denize

Legături externe

• ”Marile puteri şi spaţiul românesc în secolele XV-XVI”, Ileana Căzan, Eugen Denize
• Ioan Vodă cel Cumplit – Monede