Nichifor Crainic

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Nichifor Crainic

Nichifor Crainic (din botez Ion Dobre, născut la 22 decembrie 1889, la Bulbucata, judeţul Vlaşca, decedat la 20 august 1972 la Mogoşoaia lângă Bucureşti) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof (creator al curentului gândirist), pedagog şi teolog român. A fost un mare patriot român. Pe plan politic s-a plasat la dreapta şi a fost adeptul tendinţelor tradiţionaliste religioase, susţinând că România trebuie să rămână credincioasă moştenirii spirituale creştin-ortodoxe.

Biografie

A studiat teologia la Bucureşti şi a obţinut doctoratul în filosofie la Viena. Activează ca profesor de teologie la Seminarul Teologic de la Bucureşti şi la Facultatea de Teologie de la Chişinău. Crainic a debutat ca poet înaintea primului război mondial. La început a colaborat cu poezii la diverse publicaţii literare si naţionalist-tradiţionaliste: "Ramuri", "Luceafărul", "Drum Drept", "Flacăra", "Dacia", "Transilvania", "Cuget Românesc". Ca scriitor şi teolog a condus revista "Flamura" şi a fost directorul şi mentorul uneia dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, "Gândirea". După strămutarea revistei "Gândirea" de la Cluj la Bucureşti, preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu. Este creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism” aflat la dreapta scenei politice. În "Gândirea" au apărut numeroase articole si eseuri programatice care vor defini orientarea politică naţionalistă a curentului "gândirist". A elaborat, în 1938, teoria "statului etnocratic" în lucrarea "Ortodoxie şi etnocratie". De asemenea, a colaborat la publicaţii controlate de legionari, de pildă la: Revista Sfarmă-Piatră şi Revista Buna Vestire.

Îşi desfăşoară activitatea ca poet, publicist, editor, redactor, pedagog, teolog, Secretar General al Ministerului Cultelor în guvernul legionar. Devine directorul ziarului "Calendarul" apărut la Bucureşti în 25 ianuarie 1932, ce este suspendat la 24 martie 1932 din ordinul guvernului aflat atunci la conducerea ţării, reapare la 9 iunie al aceluiaşi an, continuându-şi activitatea până la finele anului 1933, când, pe 29 - 30 decembrie, este din nou suspendat pentru poziţia sa deschis legionară. După suspendarea ziarului "Calendarul" Nichifor Crainic şi alţi conducători şi teoreticieni legionari sunt arestaţi şi internaţi la închisoarea Jilava. În 1940 este ales membru al Academiei Române şi reconfirmat post-mortem în 1994.

Ocupă postul de ministru al propagandei în perioada regimului militar a lui Ion Antonescu dar şi pe cel de Secretar General la Ministerul Cultelor în timpul guvernării legionare. A fost închis pentru activitatea sa politică, atât în perioada interbelică cât şi în timpul regimului comunist. Condamnat la închisoare pe viaţă de regimul comunist în 1945, este arestat în 1947, trece prin mai multe penitenciare, printre care, Văcăreşti şi Aiud. Eliberat la 26 aprilie 1962 de către autorităţile comuniste este cooptat în redacţia revistei oficiale „Glasul Patriei", destinată intelectualilior români din străinătate, unde devine redactor, până la pensionare în 1968. Moare la 20 august 1972.

Dumitru Stăniloae îl descrie pe Nichifor Crainic cu următoarele cuvinte: ”Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt şi ocolit al specialiştilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atenţiunii generale a lumii intelec­tuale.... Nichifor Crainic înnoieşte prin reactualizarea tradiţiei într-o teologie care se mulţumea cu cîteva coji din această tradiţie, primite pe calea şi de multe ori prin inter­pretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrşind “o adevărată restaurare a teologiei româneşti în duhul ortodox”.

Distincţii

Opera

  • "Sesuri natale" (versuri). Craiova, 1916.
  • "Zambete in lacrimi" (versuri). "Biblioteca Scriitorilor Romani", Nr. 22, Bucureşti, 1916.
  • "Belgia insangerata de Verhaeven" (traducere). Bucureşti, 1916.
  • "Icoanele vremii" (articole de atitudine). Bucureşti, 1919.
  • "Darurile pamantului"(poezii). Editura "Cartea Romaneasca", Bucureşti, 1920.
  • "Privelisti fugare" (poezii). Bucureşti, 1921.
  • "Rabindranat Tagore - Sadhana, Calea desavarsirii" (traducere). Bucureşti, 1922.
  • "Rainer Maria Rilke" (traducere). Bucureşti, 1922.
  • "Povestiri despre bunul Dumnezeu". Bucureşti, 1927.
  • "Tara de peste veac" (poezii). Bucureşti, 1931.
  • "Marturisire de credinta". Bucureşti, 1934.
  • "Puncte cardinale in haos". Editura "Cugetarea", Bucureşti, 1936.
  • Curs de teologie mistică (1935 - 1936).

Eseuri

  • "Rasa si religiune"; "Sensul teologic al frumosului"; "Sensul traditiei"; "Estetica lui Nicolae Iorga".
  • "Ortodoxie si Etnocratie". Editura "Cugetarea", Bucuresti, 1937.
  • "Prefata" la "Pr. Dostoiewski si tineretul" de Dobra D. Stefan. Tipografia "Fantana Dorurilor", Bucureşti, 1938.
  • "Nostalgia paradisului". Bucureşti, 1940.
  • "Stat etnocratic". In fascicole (revista "Sfarmă Piatră"), apoi cumulate în volum; Bucureşti.
  • "Iisus". Colectia "Lucratorului Crestin". Editura "Fratia Ortodoxa", Wiesbaden, 1956.
  • "Indreptar Ortodox". Colectia "Lucratorului Crestin". Editura "Fratia Ortodoxa", Wiesbaden, 1957.
  • In: "Poezii din inchisori", pag. 181-227. Editura "Cuvantul Romanesc", 1982, Canada.
  • "Zile albe, zile negre" (memorii). Editura "Gandirea", Bucuresti, 1991. (Notă: Există bănuiala că textul acestui volum a fost modificat de securitate).
  • Notă de final: Reeditarea operelor lui Nichifor Crainic după anul 1989, s-a făcut de multe ori în mod trunchiat dupa volumele cenzurate în anii 1938-1940 sau după cele din perioada 1941-1944, după ce în prealabil toate pasajele tangete legionarismului au fost eliminate din aceste lucrări.

Legături externe

Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Nichifor_Crainic&oldid=9657”