Petru Maior

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Petru Maior (n. circa 1756, Târgu Mureş - d. 14 februarie 1821, Budapesta) a fost un istoric, filolog şi scriitor român transilvănean, de nationalitate română,[1]protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene.

Biografie

A fost fiul protopopului român unit Gheorghe Maior, originar din Diciosânmartin (Dicsőszentmárton; azi Târnăveni). Şi-a efectuat studiile primare la Căpuşu de Câmpie, unde se stabilise tatăl său, devenit protopop de Iclod (Mureş). După studiile gimnaziale în Târgu Mureş (1769-1772) şi Blaj (1771-1774) a studiat filosofia şi teologia la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma (1774-1779); studii de drept la universitatea din Viena (1779-1780).

Devine profesor de logică, metafizică şi dreptul firii la gimnaziul din Blaj (între 1780 - 1785), preot în Reghin-sat şi protopop al Gurghiului (între 1785 - 1809), „crăiesc revizor” (revizor crăiesc) şi corector al cărţilor româneşti care se tipăreau la Buda (1809 - 1821).

A fost un important militant pentru drepturile românilor din Transilvania, participând – alături de alţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene - la redactarea celebrei declaraţii de emancipare a românilor transilvăneni, Supplex Libellus Valachorum. A publicat o serie de lucrări teologice, istorice, filologice, predici; a tradus şi prelucrat lucrări cu caracter economic. În lucrările sale istorice, a combătut istoricii străini Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder, Johann Christian von Engel şi Jernej (Bartholomäus) Kopitar, care contestau romanitatea şi continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii.

Opera

Lucrări teologice

  • Procanon ce cuprinde în sine cele ce sânt de lipsă spre înţelesul cel deplin şi desăvârşit al canoanelor şi a toată tocmeala bisericeţască spre folosul mai de seamă a românilor, (1783, rămas în manuscript, a fost prima dată publicat de Constantin Erbiceanu la Bucureşti, în 1894, apoi de preot profesor Grigorie Marcu, la Sibiu, în 1948, (XXIV + 154 p.);
  • Protopapadichia, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Ioan Chindriş, Cluj-Napoca, 1997.
  • Protopapadichia, adecă puterea, drepturile sau privileghioanele protopopilor celor româneşti din Ardeal (1795, rămasă în manuscris, publicată fragmentar de preotul Grigorie Silaşi în foaia "Sionul Românesc", Viena, (1865 - 1866);
  • Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi, Buda, 1809, 5 f + 304 p. (cu 40 predici şi 11 "iertăciuni"; reeditată de Elie Dăianu, Cluj, 1906);
  • Didahii, adecă învăţături pentru creşterea fiilor, la îngropăciunea pruncilor morţi, Buda, 1809, 3 f + 139 p. (cu 15 cuvântări);
  • Prediche sau învăţături la toate duminicile şi sărbătorile anului, 3 volume, Buda, 1810 - 1811, 237 + 296 + 92 p. (cu 63 predici, reeditată de Elie Dăianu, în 2 volume, Cluj, 1906);
  • Istoria Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum şi a celor dincolo de Dunăre, Buda, 1813, 4 f + 392 p.
  • Petru Maior, Istoria bisericii românilor,ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Ioan Chindriş, I, Bucureşti, 1995.

Lucrări istorico-filologice

  • Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812, 348 p. În acelaşi volum se găsesc şi lucrările: Disertaţie pentru începutul limbei româneşti şi Disertaţie pentru literatura cea vechie a românilor. Ediţia a II-a îngrijită de Iordachi Mălinescu şi Damaschin Bojâncă, Buda, 1834; ediţia a III-a, Budapesta-Gherla, 1883. Ediţie critică şi studiu asupra limbii de Florea Fugariu, 2 vol., Bucureşti, 1970, 279 + 293 p.;
  • Răspunsul la cârtirea carea s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior, autorul Istoriei celei pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1814 (republicată de G. Bogdan-Duică, Cluj, 1923);
  • Animadversiones in Recesionem Historiae De origine Valachorum în Dacia, Pesta, 1815;
  • Ortographia româna şi latino-valachica una cum clavi qua penetralia originationis vocum reserantur, Buda, 1819, cu anexa: Dialog pentru începutul limbii române întră nepot şi unchiu, Buda, 1819 (ultimele două reeditate în Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemţesc..., cunoscut şi sub numele de Lexiconul de la Buda, 1825, p. 1 - 102, la redactarea şi revizuirea căreia a lucrat şi Petru Maior).
  • Petru Maior, Scrieri, ediţie îngrijită de Florea Fugariu, prefaţă de Maria Protase, Bucureşti, 1976 (cuprinde: Procanonul, Propovedanii, Didahii, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Istoria Bisericii românilor, Disputaţii, Ortografia română, Dialog);
  • Petru Maior, Scrisori şi documente inedite, ediţie îngrijită de Nicolae Albu, Bucureşti, 1968, XXII + 169 p.
  • Petru Maior, Scripta minora: ars literaria, animadversiones, epistolarium, ultimae, ediţie îngrijită de Ioan Chindriş, Bucureşti, 1995.

Traduceri şi prelucrări

  • Învăţătură pentru prăsirea pomilor, scrisă de Haint Francisc ... , Buda, 1812, 171 pagini;
  • Învăţătură de a face sirup şi zahăr din mustul tuleilor de cucuruz, după ce s-au cules cucuruzul de pre ei, întocmită de Ioan Nep. Neuhold, Buda, 1812, 24 p.;
  • Disertaţie a lui Ioan Burger - M. D. despre zahăr, carele din must de tulei de cucuruz şi de jugastru se face, Buda, 1813, 28 pagini;
  • Învăţătură despre agonisirea viţei de vie şi despre măiestria de a face vin, vinars şi oţet, întocmită de autorii Saptal, Rozier, Parmentier şi Dussieux şi întru acest chip scurtată de abatul Ludovic Mitterpaher, Buda, 1813, 109 pagini;
  • Învăţătură pentru ferirea şi doftoriia boalelor celor ce se încing prin ţeară şi a celor ce se leagă şi a unor boale sporadice, adică pe ici pe colo îmblătoare ale vitelor celor cu coarne precum şi a cailor, a oilor şi a porcilor, Buda, 1816, 130 pagini;
  • Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise (Odissevs) întocmite de Fenelon, arhiepiscopul Cambrei, acum întâi de pre limba italienească pre limba românească prefăcută, Buda, 1818, 287 pagini.

Bibliografie

  • Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, Editura Dacia, 1971
  • Maria Protase, Petru Maior, un ctitor de conştiinţe, Bucureşti, Editura Minerva, 1973
  • Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei, 1979
  • Ioan Chindriş, Petru Maior şi epoca sa, în “Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”,, XXVII, 1985-1986, p.19-30.
  • Ioan Chindriş, Petru Maior. Care e portretul său real?, în "Manuscriptum", XX, 1989, nr.2, p.170-176.
  • Ioan Chindriş, Un caz iluminist: Petru Maior, în vol Transilvanica, Cluj-Napoca, 2003, p. 453-525.
  • Ioan Chindriş, Sigiliile lui Petru Maior, în vol. Transilvanica, Cluj-Napoca,2003, p. 198-201.
  • Ioan Chindriş, Pedagogia rurală a lui Petru Maior,în vol. Transilvanica, Cluj-Napoca,2003, p.397-403.
  • Ioan Chindriş, Puterea tradiţiei sau Protopapadichia lui Petru Maior, în vol. Cultură şi societate în contextul Şcolii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001, p. 161-178.
  • Ioan Chindriş, Petru Maior şi epoca sa, în vol. Naţionalismul modern, Cluj-Napoca, 1996, p.111-135.

Legături externe