Rachel Corrie

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Rachel Corrie

Rachel Corrie (10 aprilie 197916 martie 2003) a fost unul dintre membrii americani ai organizaţiei International Solidarity Movement (ISM) care a călătorit ca activist al acestei organizaţii, în timpul Al-Aqsa Intifada. A fost ucisă în timp ce depunea eforturi pentru a opri un buldozer Caterpillar D9 al Forţelor Armate Israeliene (IDF), care opera într-o zonă rezidenţială palestiniană din Rafah, în apropierea graniţei cu Egipt. Este una din victimile politicii israeliene de de aşa-zisă “acțiune preventivă” potrivit căreia întâi eşti omorât, iar apoi declarat terrorist.

Circumstanţele morţii lui Corrie au rămas din punct de vedere oficial disputate, statul evreu nevrând să-şi asume politica criminală dusă împotriva civililor. International Solidarity Movement afirmă că şoferul buldozerului a trecut peste ea în mod intenţionat de două ori, în timp ce Corrie încerca să oprească demolarea unei clădiri civile. Raportul oficial al guvernului israelian şi IDF care a dorit să muşamalizeze totul a dat nişte explicații puerile care nu aveau nimic în comun cu moartea lui Corrie.

Viaţa

Crescută în Olympia, Washington, Corrie era fiica lui Craig Corrie, director de asigurări, şi Cindy Corrie, cântăreaţă amatoare de flaut.[1] A absolvit liceul "Capital High School" din Washington, iar apoi a urmat Colegiul "Evergreen State College" (TESC).[2] A activat ca membru în cadrul "Mişarea Olympia pentru Pace şi Dreptate", iar apoi "Mişcarea pentru Solidaritate Internaţională" (ISM). După absolvire a călătorit în Orientul Mijlociu, implicându-se în mai multe demonstraţii pacifiste organizate de ISM în Rafah.

Activităţi în Gaza

Pe 18 ianuarie 2003, Corrie a călătorit în Fâşia Gaza, unde a urmat un training de rezistenţă non-violentă şi s-a implicat ca şi scut uman în acţiuni de protest. În februarie şi martie, acelaşi an, conform declaraţiilor membrilor ISM şi e-mail-urilor trimise de Corrie familiei, a luat parte la o demonstraţie împotriva politicii promovate de George W. Bush; parte a protestului antirăzboi din 15 februarie 2003 împotriva invaziei Irakului, unde a ars o hârtie cu steagul desenat al SUA, ajutând totodată populaţia locală să ocupe zona din jurul izvoarelor de apă.

În e-mail-urile trimise familie sale, Corrie a descris evenimentle la care a fost martoră. [3] Pe 14 martie, 2003 într-un interviu acordat unei reţele de televiziune din Orientul Mijlociu ea afirma:

Colaboraţi la Metacitat „Mă simt ca şi cum aş fi martoră la distrugerea sistematică a abilităţii unui popor de a supravieţui ... Uneori stau şi iau masa cu unii oameni, iar apoi îmi dau seama că suntem înconjuraţi de o imensă maşinărie militară, care încearcă distrugă aceşti oameni, cu care eu tocmai iau masa.”
(Rachel Corrie[4])


Responsabilitatea pentru uciderea lui Corrie

Buldozer D9 blindat, folosit de IDF.

Operaţiunile cu buldozer

Armata israeliană a folosit buldozere blindate pentru a demola clădiri din Rafah, aflate în zona de securitate din apropierea graniţei cu Egiptul. Palestinienii care refuzau să îşi părăsească casele sau care nu erau observaţi de militarii israelieni au fost ucişi în urma operaţiunilor de demolare, iar soldaţii israelieni au fost uneori împuşcaţi de palestinieni aflaţi din clădirile în curs de demolare. Criticile internaţionale privind demolarea caselor şi uciderea celor ce nu le părăsesc au vizat faptul că măsura era una de pedeapsă colectivă [5] [6] [7], în timp ce susţinătorii acestor acţiuni le vedeau drept o măsură legitimă şi esenţială de autoapărare.

Pe 16 martie 2003 Corrie făcea parte dintr-un grup de şapte membri ISM (trei britanici şi patru americani) care protestau împotriva acţiunilor de demolare cu buldozere. Guvernul israelian afirmă că nu se dorea demolarea caselor, ci curăţarea zonei de moloz şi tufişuri.

Declaraţiile martorilor oculari

Aceasta este declaraţia lui Joe Carr, membru ISM din Kansas City, Missouri, care a folosit numele de Joseph Smith pe perioada perioadei petrecute în teritoriile ocupate.

"[Între 13:00 şi 13:30 membrii ISM], au observat că două buldozere israeliene şi un tanc au intrat pe proprietăţile civile palestiniene daflate în apropierea graniţei şi au început distrugerea terenurilor fermiere şi a altor structuri deja afectate. Maşina militară a pus de mai multe ori în pericol casele din vecinătate, de aceea 3 activişti s-au urcat pe acoperişul unei case şi au strigat după alţii să vină şi ei.
"[Între 13:30 şi 14:00], Am sosit eu, iar unul dintre membri de pe casă mi s-a alăturat la sol ... Am înercat să oprim activitatea buldozerelor ... În acest moment, Rachel şi ceilalţi doi membri ni s-au alăturat... Rachel şi un activist britanic purtau jachete portocalii fluorescente cu dungi reflectorizante [sic] ...
[Între 14:00 şi 15:00], Rachel şi alţi doi activişti au intervenit în activitatea celui de-al doilea buldozer care încerca să distrugă plantele care mai rămăseseră acolo unde odată fusese o fermă. Ei stăteau în calea sa şi deşi de câteva ori s-a apropiat foarte mult de ei şi chiar a mişcat pământul pe care se aflau, de fiecare dată s-a oprit fără a îi răni ...
[Între 15:00 şi 16:00], un buldozer l-a împins pe Will, un activist american pe o reţea de sârmă ghimpată. Din fericire buldozerul s-a oprit şi s-a retras imediat, evitând să îl rănească, dar pentru a-l scoate de acolo a trebuit să îl extragem din moloz şi sârma ghimpată. Tancul s-a apropiat pentru a vedea dacă este totul OK. Un soldat şi-a scos capul afară din tanc pentru a vedea şi arăta destul de şocat şi uluit, dar nu a spus nimic ...
Corrie imediat după incident
"[Între 16:45 şi 17:00], buldozerul cu numărul serial 949623 a început să acţioneze în apropierea casei unui fizician, care ne era prieten ... Rachel s-a aşezat pe traseul aflat în calea buldozerului ... El a continuat să mergă drept spre Rachel. Cînd a ajuns aşa de aproape încât practic mişca pământul de sub ea Rachel a păşit pe mormanul de moloz care îl împingea buldozerul spre ea. S-a urcat într-atât de sus încât ajunsese la nivelul ochiului[8] al cabinei buldozerului ... Cu toate acestea el a continuat să înainteze, ceea ce a dus la prinderea picioarelor ei în moloz şi tragerea ei în josul câmpului de vedere al şoferului... Am fugit spre el cu toţii, am făcut semne cu mâinile şi am strigat, un activist folosea megafonul. Dar [el] a continuat înainte, până când Rachel a ajuns sub porţiunea centrală a buldozerului ... În ciuda poziţiei ei evidente, buldozerul a început acum să meargă înapoi fără a îşi ridica lama şi a tras [sic] lama din nou peste corpul ei. El a continuat să meargă înapoi până a ajuns la ... circa 100 de metri depărtare, lăsând corpul ei strivit în nisip. Trei activişti au alergat spre ea şi au început să îi acorde primul ajutor medical ... Ea a mai spus doar "Spatele îmi este rupt!" ..." [9]

Joe Smith a declarat:

"Rachel a avut două opţiuni. Când buldozerul a început să sape în molozul, molozul s-a deplasat, iar ea ar fi putut să sară rapid lateral sau să cadă în spate pentru a evita să fie lovită. Dar Rachel s-a aplecat în faţă, încercînd să se urce pe mormanul de moloz. Mişcarea buldozerului a tras-o înapoi, iar şoferul nu a mai putut-o vedea. Apoi el a mers înapoi, fără a ridica lama, iar ea era sub lamă."[10]

Membrul ISM Tom Dale stătea la câţiva metri de Corrie. El a declarat jurnalistului Joshua Hammer, şeful publicaţiei Newsweek din Ierusalim:

"Buldozerul a ridicat pământul care era înaintea ei. Lama sa săpa uşor în pământ. Ea a început să se urce. Pământul era împins pe picioarele ei. A încercat să se caţere în vârful grămezii de pământ, pentru a nu fi strivită. S-a căţărat până când umerii ei au ajuns deasupra lamei buldozerului. Stătea pe această grămadă de pământ. Cum buldozerul a continuat cursa, ea şi-a pierdut reazămul de sub picioare şi a căzut cu mormanul de pământ. Apoi pare că piciorul ei a fost prins sub lamă. Era neajutorată, lipită de pământ şi arăta panicată, pământul venind peste ea. Buldozerul şi-a continuat cursa, astfel că locul unde a căzut ea a ajuns direct sub cabina şoferului. Cred că ajunsese între şenile. Totul [incidentul] a durat aproximativ şase sau şapte secunde," (Mother Jones, Sept-Octombrie 2003)."[11]

Vizibilitatea

Fotografie a lui Corrie la câteva ore înainte de a fi ucisă, protestând în faţa unui buldozer Caterpillar D9. Fotografie făcută de Joseph Smith

Principalele puncte de dispută se referă dacă şoferul buldozerului a văzut-o pe Corrie, şi dacă ea a a murit după ce a fost lovită de lamă sau moloz, sau dacă a fost strivită sub şenilele sau lama buldozerului.

Probele fotografice nu sunt foarte clare. Fotografiile făcute de ISM au fost publicate pe site-ul lor (inclusiv imaginea din dreapta, făcută cu câteva ore înaintea morţii lui Corrie), fiind reluate de diverse agenţii de ştiri. Reprezentanţii armatei israeliane au afirmat că modelul respectiv de buldozer are o vizibilitate restrânsă, ceea ce a făcut ca şoferul să nu o vadă pe Corrie. Rămân însă declaraţiile martorilor care au declarat că ea fusese ridicată de lamă până la nivelul cabinei şoferului, ceea ce făcea imposibil ca şoferul să nu o fi văzut.

Totodată prevederile armatei israeliene specifică şi faptul că buldozerul ar fi trebuit dirijat de soldaţi aflaţi în apropiere. Comandantul militar al armatei israeliene din fâşia Gaza a declarat într-un interviu dat televiziunii israeliene că în ziua morţii lui Corrie soldaţii au trebuit să stea în vehicolele blindate şi nu au putut dirija vehiculul, sau au fost "ocupaţi" cu alţi activişti ISM din zonă şi nu au putut fi prezenţi. Activiştii ISM din zonă au declarat însă că la momentul incidentului nici un soldat nu se "ocupa" de ei.

Raportul guvernului israelian

Guvernul israelian a promis o "investigaţie amănunţită, credibilă şi transparentă". Autopsia iniţială a fost efectuată la Centrul Naţional de Medicină Legală din Tel Aviv. Jerusalem Post, citând un purtător de cuvânt al armatei israeliene, a declarat pe 26 iunie 2003 că de fapt buldozerul nu ar fi trecut peste Corrie, iar şoferul nu ar fi văzut-o:

"Şoferul nu a văzut-o în nici un moment pe Corrie. Ea stătea după dărâmături care obstrucţionau calea vizuală a şoferului, iar acesta avea un câmp vizual foarte limitat, datorită cuştii de protecţie în care lucra."
"Şoferul şi comandanţii săi au fost interogaţi foarte intens, pentru o lungă perioadă de timp, folosindu-se poligraful şi probe video. Ei nu au ştiut că ea se afla în calea tractorului. O autopsie a corpului lui Corrie a dezvăluit drept cauză a morţii ei molozul care a căzut, iar nu buldozerul care ar fi trecut fizic peste ea."
"Mişcarea de Solidaritate Internaţională, la care aparţinea Corrie, a fost direct responsabilă pentru comportamente şi conduite ilegale în zona morţii lui Corrie, iar acţiunile lor au provocat în mod direct această tragedie." [12]

Raportul armatei israeliene, văzut de The Guardian, afirma că de fapt Corrie a fost: "strivită pe când stătea în spatele unei movile de pământ care fusese creată de un vehicul care opera în zonă, ea fiind ascunsă de câmpul vizual al operatorului vehicolului care şi-a continuat munca. Corrie a fost strivită de pământ şi bucăţi de beton care i-au provocat moartea. " (The Guardian, 14 aprilie 2003).[13]

Raportul israelian afirma, de asemenea, că de fapt armata nu ar fi demolat nimic, ci doar căuta explozibili dispuşi în zona respectivă. Casa a fost dărâmată în cadrul unor operaţiuni ulterioare ale armatei israeliene. Până la acel moment familia Nasrallah se mutase în altă casă. Casa este reconstruită acum parţial, cu ajutorul fondurilor venite de la Alianţa Reconstrucţiei.[14]

Armata israeliană a dat copii parţiale a raportului intitulat "Moartea lui Rachel Corrie," către membrii Congresului SUA în aprilie 2003, iar familia lui Corrie a publicat în iunie 2003 documentul conform Gannett News Service. [15] În martie 2004, familia a declarat că documentul publicat este doar o porţiune a raportului final şi că doar doi membri ai ambasadei SUA din Tel Aviv au văzut raportul integral. Familiei i s-a permis doar să vadă raportul în consulatul Israelului din San Francisco. [16]

ISM a respins acest document, deoarece era contrar declaraţiilor tuturor martorilor oculari, iar investigaţia nu a fost deloc efectuată într-un mod transparent, cum se afirmase iniţial. [17]

Reacţii

Memorial palestinian
Demonstraţie în Olympia, WA

Moartea lui Corrie a iscat controverse şi a fost mediatizată intens pe plan internaţional, parţial pentru că era americancă, parţial şi pentru natura politizată a conflictului în sine. Căpitanul Jacob Dallal, purtător de cuvânt al armatei israeliene, a descris moartea lui Corrie drept un "accident regretabil", calificând-o atât pe ea cât şi pe membrii Mişcării Internaţionale pentru Solidaritate drept "un grup de protestanţi care s-au comportat foarte iresponsabil, punând pe toată lumea în pericol — palestinienii, pe ei înşişi şi forţele noastre."

Newsletterul Universităţii Maryland a preluat acest punct de vedere, publicând un desen care se referea la "stupiditatea" lui Corrie de a sta în faţa buldozerului. Ca răspuns au fost organizate o serie de proteste în faţa biroului publicaţiei.[18][19]

Organizaţia internaţională Amnesty International a solicitat efectuarea unei anchete independente asupra cazului, directorul pentru Orientul Mijlociu al organizaţiei, Christine Bustany, afirmând că "buldozerele fabricate în SUA au fost înarmate, iar transferul lor în Israel trebuie să înceteze."[20] Congressmanul Brian Baird a introdus Rezoluţia 111 în Congresul Statelor Unite ale Americii pe 25 martie 2003, solicitând astfel guvernului SUA să "efectueze o investigaţie completă, cinstită şi rapidă" asupra morţii lui Corrie. Camera Reprezentanţilor însă nu a întreprins nici o măsură legată de rezoluţie. [21] Familia lui Corrie s-a alăturat lui Baird în solicitarea de a se efectua o investigaţie în acest caz. [22] Baird, deşi reales în 2004 şi apoi în 2006, nu a mai reintrodus rezoluţia.

Human Rights Watch, pe o pagină de web dedicată mai multor persoane străine ucise în zonă de armata israeliană, a pus la îndoială calitatea investigaţiei, afirmând că propriile sale comunicări cu persoanele implicate în incident "ridică semne de întrebare serioase asupra imparţialităţii şi profesionalismului investigaţiei israeliene asupra morţii lui Corrie."[23]

Au existat afirmaţii că moartea ei ar fi fost mediatizată intens întrucât era americancă. The Observer relata faptul că în aceeaşi perioadă au murit şi mai mulţi palestinieni, a căror moarte nu a fost la fel de mediatizată. Acelaşi articol descria scena în care rudele şi persoanele îndoliate s-au adunat pentru a o comemora pe Corrie în locul în care fusese ucisă.

Colaboraţi la Metacitat „Nisipul gol era acum acoperit de moloz şi rămăşiţe ale caselor pe care ea nu a reuşit să oprească a fi dărâmate. Pe măsură ce serviciul memorial se efectua, armata israeliană şi-a trimis propriul reprezentant. Un tanc a apărut între persoanele îndoliate şi a început să împrăştie gaz lacrimogen. S-a iniţiat atunci un joc bizar de-a şoarecele şi pisica, pe măsură ce activiştii păcii au înconjurat tancul şi aruncau cu flori pe el, iar soldaţii israelieni aflaţi în interiorul tancului ameninţau să treacă peste ei.”


Cântăreţul irlandez Christy Moore şi-a dedicat albumul din 2005, intitulat "Burning Times", memoriei lui Rachel Corrie.

My Name is Rachel Corrie

Numele meu este Rachel Corrie la Playhouse Theatre, Londra, 2006.

My Name is Rachel Corrie, o piesă compusă pe baza jurnalului şi e-mailurilor lui Corrie din Gaza şi regizată de actorul britanic Alan Rickman, a fost jucată la Londra la începutul anului 2005, iar ulterior din nou în octombrie acelaşi an. Piesa a fost premiată în cadrul Theatregoers' Choice Awards pentru cea mai bună regie, cea mai bună piesă nouă şi cea mai bună actriţă, Megan Dodds][25].

Piesa urma a fi jucată în martie 2006 la New York Theatre Workshop, dar în cele din urmă teatrul american a refuzat acceptarea piesei şi amânarea ei pe termen nedefinit, de teama reacţiilor unor partide politice. Producătorii Rickman şi Viner au denunţat decizia şi au retras piesa: [26][27]

Colaboraţi la Metacitat „Aceasta este cenzură născută din frică, iar teatrul din New York ...şi audienţa din New York - noi toţi suntem cei ce pierdem.”
({{{2}}})


Cenzurarea piesei a provocat reacţii intense în cadrul comunităţii locale [28], ducând, în cele din urmă la jucarea piesei pe 15 octombrie 2006, la Minetta Lane Theatre din New York. [29]

Piesa a fost anulată şi în Canada [30]:

Jack Rose, din conducerea CanStage -- deşi a recunoscut că nici nu a citit sau văzut scenariul -- a declarat că "după părerea mea ar provoca o reacţie negativă din partea comunităţii evreieşti." Iar filantropul Bluma Appel, după numele căruia a fost denumită instituţia, a adăugat: "Le-am spus că aş reacţiona foarte negativ la o piesă care aş considera-o ofensatoare pentru evrei."

Litigii

Nici o motivaţie a crimei militarilor israelieni nu a fost dată publicităţii de către oficialităţile israeliene. Părinţii lui Rachel Corrie, deşi solicită de mulți ani o explicaţie, nu au obţinut nici un răspuns oficial. Ei au intentat un proces statului israelian.

Note

  1. http://criticalconcern.com/standing-tall.htm
  2. http://web.archive.org/web/20030402045523/http://photoarchives.evergreen.edu/dcs/orders/Community-Interest/Rachel_Corrie_Memorial+-Peace_Vigil/
  3. http://www.guardian.co.uk/israel/Story/0,2763,916299,00.html
  4. http://www.findarticles.com/p/articles/mi_m1329/is_5_28/ai_107897303/
  5. [1]
  6. [2]
  7. [3]
  8. Se referă la acelaşi nivel de vedere ca şi cabinei buldozerului (în engleză eye-level with the cab of the bulldozer)
  9. http://www.ccmep.org/2003_articles/Palestine/032003_the_moments_before.htm
  10. http://israelbehindthenews.com/Archives/Mar-21-03.htm#image
  11. http://bsd.motherjones.com/news/feature/2003/09/ma_497_01.html
  12. http://www.honestreporting.com/articles/45884734/critiques/Bulldozer_Accident.asp
  13. http://www.guardian.co.uk/israel/Story/0,2763,936327,00.html
  14. [4]
  15. http://www.theolympian.com/home/news/20030614/frontpage/28005.shtml
  16. http://www.boston.com/news/globe/editorial_opinion/oped/articles/2004/03/18/seeking_answers_from_israel/
  17. http://palestinechronicle.com/article.php?story=20030415073448759
  18. http://www.diamondbackonline.com/News/Diamondback/archives/2003/03/20/news4.html
  19. http://www.diamondbackonline.com/News/Diamondback/archives/2003/03/20/news1.html
  20. http://www.amnestyusa.org/regions/middleeast/document.do?id=DF899DD539B2344385256CEC007008D5
  21. http://www.ci.berkeley.ca.us/citycouncil/2003citycouncil/packet/090903/2003-09-09%20Item%2047a-42a.pdf (pdf)
  22. http://www.criticalconcern.com/seeking_answers_from_israel_by_cynthia.htm
  23. http://hrw.org/reports/2005/iopt0605/8.htm
  24. http://observer.guardian.co.uk/focus/story/0,6903,919973,00.html
  25. guardian.co.uk
  26. thenation.com
  27. counterpunch.org
  28. Too Hot for New York
  29. Rachel Corrie Has Her Say as New York Premiere of Controversial Play Opens Oct. 15
  30. Variety reports

Bibliografie

Vezi şi

Legături externe

Video


O parte a articolului constă în text modificat de la Wikipedia şi articolul este deci sub licenţă GFDL.