Radu Gyr

Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel - d. 29 aprilie 1975, Bucureşti, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) este un important patriot român, poet, dramaturg, eseist, şi gazetar.

Biografie

Date generale

Pseudonimul literar Gyr, a fost adoptat prin derivaţie ca urmare a faptului că s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung. Tatăl său a fost actorul craiovean Coco Demetrescu. A fost un reprezentant de seamă al Mişcării Legionare, comandant legionar şi şef al regiunii Oltenia. Pe plan profesional a fost conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Radu Gyr a fost autorul a mai multor texte importante pentru Mişcarea Legionară cum ar fi Sfântă tinereţe legionară, considerat imnul neoficial al Mişcării Legionare, Imnul Moţa şi Marin (dedicat lui Ion Moţa şi Vasile Marin, comandanţi legionari căzuţi în lupta împotriva comunismului la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania), al Imnului muncitorilor legionari şi al altor lucrări dedicate Mişcării.

Debutul literar

Debutul absolut l-a avut la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic În munţi, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova. Debutul editorial l-a avut în anul 1924 cu volumul Linişti de schituri, care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât şi al criticii româneşti.

Cariera literară

A fost de mai multe ori laureat - în (1926, 1927, 1928 şi 1939) - al Societăţii Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură şi Academiei Române. A susţinut un număr însemnat de conferinţe cea mai cunoscută fiind Studenţimea şi Idealul Spiritual din 1935. A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar şi apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar şi artistic , Axa , Iconar etc. precum şi la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studenţesc. Laureat al Premiului Adamachi al Academiei Române (vezi ziarul Observatorul). A scris poveşti pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu (Vezi biografia completă a poetului din cartea Poezia orală, Timişoara, Editura Vremea, 1994).

Comandant legionar şi director al teatrelor

În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar şi director general al teatrelor. În această calitate ia initiaţiva înfiinţării Teatrului Evreiesc.

Detenţia în perioada a trei dictaturi: regală, antonesciană şi comunistă

După detenţia din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, unde a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu , Mihail Polihroniade şi alţi intelectuali din perioada interbelică. A fost închis şi în timpul regimului lui Ion Antonescu. După eliberarea din detenţie a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sărata. Întors din război rănit şi cu poemele în raniţă, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată). În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariştilor”, iar justiţia aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenţie politică.

Condamnat la moarte pentru o poezie

A revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou şi condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinţei), poetul executând 16 ani de detenţie, până la amnistia generală din 1964.

Refuzul asistenţei medicale

În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenţie deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanţuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav (cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatitã, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic), autorităţile i-au refuzat acordarea de asistenţă medicală. O mare parte din detenţia de la Aiud şi-a petrecut-o în celula nr. 281.

Ultimul cuvânt al poetului în faţa Tribunalului Poporului (procesul din 1945)

„Domnule Preşedinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credinţă adevărată, atunci să fie absolvită». Şi a mai spus acuzarea: «Sunt prăbuşiri de idealuri, de credinţe, dar numai pentru curaţi». Într-adevăr, sunt naufragii sufleteşti. Eu am avut o credinţă. Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădui-o, dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz. Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greşită, ea a fost pentru mine o credinţă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.(Radu Gyr, Ultimul cuvânt la Tribunalul Poporului, sâmbătă, 2 iunie 1945. Document prezentat de Nicolae Cârlan şi Ioan Cocuz, de la Muzeul Bucovinei, Suceava, în: Adevărul literar şi artistic, 6 martie 1994)

Poezia de după gratii

Creaţia poetului Radu Gyr avea să cunoască înălţimi nebănuite în bezna temniţelor comuniste. Evoluţia poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viaţă inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezenţă zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la linişte sufletească şi la o credinţă adâncă, înţelegând soarta ce i-a fost rezervată şi jertfa uriaşă care îi stătea în faţă. Crezul său a devenit crezul unei întregi generaţii.

Urmărit de Securitate

Din 1963, după eliberarea din închisoare, a fost ameninţat permanent, urmărit de Securitate şi silit să colaboreze - ca şi Nichifor Crainic, celălalt poet exponenţial al închisorilor şi important patriot român, sau ca preotul Ion Dumitrescu Borşa, unicul supravieţuitor postbelic al echipei legionare combatante în Spania - la Glasul Patriei (mai târziu Tribuna României), ziar publicat sub supravegherea Securităţii pentru românii din diasporă, în care Gyr era silit să semneze cu numele său articolele scrise). Scos din circuitul valorilor publice în ţară, numai criticul Nicolae Manolescu a avut îndrăzneala să-l antologheze în 1968 în volumul al doilea din Poezia românească modernă, însă nu cu poemele cele mai reprezentative. La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară şi să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

Mărturii

Horia Sima: „Visul lui Gyr este acela al ierahiei valorilor, care îl smulge pe individ din zoologie şi-l înzestrează cu dimensiunea transcendentalului.”
Atanasie Berzescu: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce şi L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul şi îmbarbătarea deţinuţilor din Aiud. Prin el frumosul şi spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi şi sânge)

Opera

Poezie

Linişti de schituri (1924) (volumul de debut)
Plânge Strâmbă-Lemne (1927)
Cerbul de lumină (1928)
Stele pentru leagăn (1936)
Cununi uscate (1938)
Corabia cu tufănici (1939)
Poeme de război (1942)
Balade (1943)

Studii şi eseuri

Învierea, de Tolstoi, Bucureşti, 1928
Evoluţia criticei estetice şi aspectele literare contemporane, 1937

Conferinţe

Făuritorii unui ideal, Bucureşti, 1932
Studenţimea şi Idealul Spiritual, Bucureşti, 1935
Femeia în eroismul spiritual, moral şi naţional, Bucureşti 1936

Prefeţe

Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), Bucureşti, 1937
George Şoimu, Popas în lacrimi Bucureşti, 1937
Petre Duţă, Poezii patriotice Bucureşti, 1937

Alte scrieri

Scufiţa roşie, 1937
Corabia cu tufănici, 1939
Eposul popular iugosvav, 1935 (în colaborare cu Anton Balotă)

Volume publicate postum

Poezii din închisori, Editura Cuvântul Românesc, Canada, 1982
Poezii, vol. I-III (Sângele temniţei, Balade, Stigmate, Lirica orală), Timişoara, Editura Marineasa, 1992-1994
Anotimpul umbrelor, sonete şi rondeluri, ediţie îngrijită şi postfaţă de Barbu Cioculescu, Bucureşti, Editura Vremea, 1993
Ultimele poeme, ediţie îngrijită şi postfaţă de Barbu Cioculescu, Bucureşti, Editura Vremea, 1994
Calendarul meu: prietenii, momente şi atitudini literare, ediţie îngrijită, cu o prezentare biobibliografică de Ioan Popişteanu, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1996
Baba Cloanţa Cotoroanţa. Povestiri pentru copiii cuminţi, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1997
Bimbirică automobilist, ediţie îngrijită de Ioan Popişteanu, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1998
Bimbirică aviator, ediţie îngrijită de Ioan Popişteanu, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1998
Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediţie îngrijită şi note de Ioan Popişteanu, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1998
Pragul de piatră, poezii, Bucureşti, Editura Vremea, 1998
Balade, ediţie îngrijită de Ioan Popişteanu, postfaţă de Adrian Popescu, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1999
Era o caşa albă, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2000
Linişti de schituri (versuri), Bucureşti, Editura Vremea, 2000
Sângele temniţei stigmate (versuri), Bucureşti, Editura Vremea, 2003

Premii

Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru poezie decernat de 4 ori (1926,1927,1928,1939).
Premiul Adamachi al Academiei Române

Bibliografie

Adrian Popescu, Lancea frântă. Poezia lui Radu Gyr, eseu, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995
Ioana Cistelecan, Poezia carcerală, Piteşti, Editura Paralela 45, 2000
Dicţionarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, E-K, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005
Claudio Mutti, Mircea Eliade, legiunea şi noua inchiziţie, Bucureşti, Editura Vremea, 2001
Atanasie Berzescu, Lacrimi şi sânge (Memorii), Timişoara, Editura Marineasa, 1999
Ioan Ianolide, Întoarcere la Hristos. Document pentru o lume nouă, Bucureşti, Editura Cristiana, 2006
Hotnews Sfinţii închisorilor (articol 2007)
Adevărul literar şi artistic, 6 martie 1994
Rost, nr. 14-15, aprilie-mai 2004

Legături externe

Radu Gyr

Cuprins