Republica Socialistă Sovietică Evreiască

De la Metapedia

Republica Socialistă Sovietică Evreiască a fost un proiect nerealizat al unor evrei comunişti, care venea să-l continuie pe un altul mai vechi, al comunității evreieşti, acela de a realiza un Israel european ^[1]. Radu Mihai Crişan spune că ideea creării unui Israel european pe teritoriul românesc data din timpul ministrului de interne francez Isaac Adolphe Cremieux (1796 - 1880) care a fost un mare susținător al acesteia!"^[2].

Despre acelasi lucru vorbeste şi Paul Goma, care arăta că la Conferința de Pace de la Paris (1919 - 1920), preşedintele american Woodrow Wilson a susținut un plan de formare a unui Israel european alcătuit din: "Galiția, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei - capitala la Lemberg (Lvov)" ^[3].

În momentul în care a aparut la evrei ideea creerii unui stat evreiesc european, protocroniştii evrei au inventat o teorie care să le dea dreptul să solicite un astfel de lucru. Astfel că, teoria unor protocronişti evrei susține că evreii ar fi colonizat Dacia cu câteva secole înaintea colonizării romane^[4]. Altii sustineau şi susțin că evreii erau în Dacia în numar mare încă înaintea formării poporului român^[5]. Dintre inventatorii şi susținătorii unor astfel de teorii trebuie amintiți: Schwartzfeld Elias, Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler care în prezent sunt contrazişi de lucrarea "Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România 1986, XXI-XXII" - Gyémánt 2004^[6].

Ideea crearii unui Israel european pe teritoriul românesc şi-a facut simțită prezența atât la Conferința internatională de la Berlin din 1878 cât şi la cea de la Paris de după primul război mondial, prin presiunile făcute asupra României ca să "accepte încetățenirea neconditionată a oricarui evreu" care voia să se stabilească în România. De menționat este faptul că venirea evreilor în România dupa 1830 a facut ca în Moldova în principalele oraşe majoritatea populației să fie evreiască^[7]: Orhei=57,8%; Soroca=56,9%; Bălți=55,9%; Hotin=50%; Chişinău=45,9% ^[8] şi Fălticeni=57%; Dorohoi=53,6%; Iaşi=50,8%^[9]. Mai mult, în 1933 premierul I.G. Duca a semnat un acord internațional prin care accepta intarea în țară a încă 300 000 de evrei ^[10].

Unul dintre instrumentele folosite pentru îndeplinirea planului a fost partidul comunist. De aceea, la izbucnirea revoluției comuniste din Rusia din 1917 când statutul Basarabiei începea să se schimbe, evreii au încercat să se împotrivească. Ei militau pentru "caracterul unitar al Rusiei libere" şi au fost împotriva chemării armatei române de a opri haosul "revoluționar" care domnea. Mai trebuie evidențiat faptul că în perioada 1917 - 27 martie 1918 evreii au cerut ca în comitetele revoluționare să se vorbească doar în rusă. Poziția minorităților etnice în ceea ce priveşte statutul Basarabiei în perioada 1917-1918 ne este prezentată de istoricul Rodica Svetlicinâi, care afirmă că germanii, polonezii şi evreii susțineau autonomia Basarabiei, iar bulgarii şi ucrainenii voiau unirea cu Ucraina. Acelasi istoric ne spune că: "pe parcursul anilor 1918-1924, estimarea pe nationalități arăta că germanii şi polonezii acceptau guvernarea românească, pe când ruşii, ucrainenii, găgăuzii, evreii şi bulgarii doreau să se unească cu Uniunea Sovietică^[11]. Astfel ca unii dintre membrii Sfatului Țării, în prima lui configurație, doreau ramânerea Basarabiei în componența Rusiei şi s-au opus chemării armatei române pentru a restabili ordinea. Aceştia erau membrii Bundului: Grindfeld Nadejda, Grinfeld Veniamin, G. Grinberg, Grinstein, Lando Gutman, dar şi N. S. Rabei (Rabbei), A. Z. Rabinovici, Seinberg, dar mai ales Iakir Iona şi Levenzon Filip^[12]. Organizația politică națională evreiască Bund, propaga doua idei de bază: autonomia național culturală evreiască şi menținerea Basarabiei în componența Imperiului Rus^[13].

După unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918, evreii au continuat să lupte şi să spere, şi datorită lobby-ului făcut au reuşit ca la Conferința de Pace de la Paris (1919 - 1920), preşedintele american Woodrow Wilson să susțină un plan de formare a unui Israel european alcătuit din: "Galiția, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei - capitala la Lemberg (Lvov)". Cum planul lui W. Wilson nu a putut fi îndeplinit, toate energiile s-au canalizat spre varianta unei republici sovietice, astfel încât "începând cu 23 august 1939 - pactul Stalin-Hitler! - printre evrei a început sa circule promisiunea fermă că în curând Tovarăşul lor Stalin va preface Basarabia românească în Republica Socialistă Sovietică Evreiască." De aceea, atunci când prin dictatul din 26 iunie 1940, Rusia sovietică (U.R.S.S.) a reocupat Basarabia, dar a furat şi Bucovina de Nord, "evreii din Chişinău îi întâmpinaseră pe sovietici cu lozinci ca: "Bine ati venit! V-am asteptat 22 ani!". Mai mult, "după 28 iunie 1940, evreii cereau: şi TransNistria (Ucraina dintre Nistru şi Bug)" ^[14].

Alexandru Şafran (rabin şef în România), a recunoscut cu jumatate de gură cele întâmplate declarând în 1946: "Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 şi anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Uniunea Sovietică a fost întâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă şi comunişti".

Totuşi Stalin s-a tinut de cuvânt şi conform cu spiritul propriei politici a nationalităților pe care o promova, a fondat în 1928, în URSS la granița cu China, Regiunea Autonomă Evreiască, gândită ca un cămin național evreiesc. Anterior, "a existat proiectul creării pe teritoriul Crimeei a unei republici autonome pentru evreimea sovietică, însă cum evreii nu au dorit să-şi transforme țara într-un port-avion ne-imersionabil al URSS", s-a ajuns la varianta enunțată mai sus, a unei regiuni autonome^[15].

Note

1. ^ Săptămâna roşie, Paul Goma, p. 93 (Ediția august 2006)
2. ^ Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crişan, p.56
3. ^ Săptămâna roşie, Paul Goma, p. 93-94 (Ediția august 2006)
4. ^ Săptămâna roşie, Paul Goma, p. 97 şi 99 (Ediția august 2006)
5. ^ De unde ne vin evreii ! http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/08/23/de-unde-ne-vin-evreii/
6. ^ Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România 1986, XXI-XXII - Gyémánt 2004, p.9
7. ^ Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crişan, p.56
8. ^ Activitatea social politică a minorităților naționale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p.16
9. ^ Saitul oficial al Comunității Evreieşti din România
10. ^ Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crişan, p.56
11. ^ Activitatea social politică a minorităților naționale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p. 42 si 61-62
12. ^ Săptămâna roşie, Paul Goma, p. 93 si 97-98
13. ^ Activitatea social politică a minorităților naționale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p. 17
14. ^ Săptămâna roşie, Paul Goma, p. 90- 94, si 154 (Ediția august 2006)
15. ^ Clipa Sideral a Ucrainei - Cîrdăşia sovieto-germană, A. Savin