Metapedia se dezvoltă continuu - și avem nevoie de ajutorul Dumneavoastră să menținem această dezvoltare. Vă rugăm să contribuiți la campania noastră de strângere de fonduri.

Roman I al Moldovei

De la Metapedia

Salt la: navigare, căutare
Roman I Muşat

Roman I a fost domnitor al Moldovei în perioada: cca. 1391 – cca. 1394. A fost fiul Muşatei şi fratele lui Petru I.

Din timpul lui Roman I se cunosc trei acte oficiale. Datorită titulaturii pe care o purta în hrisoavele sale, avem dovada întinderii Moldovei, astfel încât se ştie că în acea vreme procesul de unificare al cnezatelor era încheiat. Atât în hrisovul din 30 martie 1392 cât şi în cel din 18 noiembrie 1393 domnul moldovean se intitulează: “Marele singur stăpânitorul domn Io Roman voievod al ţării Moldovei de la munţi până la ţărmul mării”[1] [2].

Încă de pe vremea lui Petru I Moldova era o ţară puternică şi bogată, dovadă este împrumutul pe care l-a făcut acesta regelui polon Vladislav Jagelleo, în sumă de 3.000 de ruble de argint, ceea ce ar fi echivalat cu 52 kg aur fin. Acest lucru i-a permis lui Roman I ca în scurta sa domnie să facă lucruri importante[3]. În oraşul Roman care datează dinaintea întemeierii Moldovei ca satat, a construit o cetate din pământ şi palisade din lemn. Din cauza faptului că era construită pe malul râului Moldova în apropiere de vărsarea în Siret, cetatea “a fost în mare parte distrusă de viiturile apei[4]. Toat aici Roman I şi-a înmormântat şi soţia, cneaghina Anastasia. A fost preocupat şi de întărirea oastei. Astfel că în primul său hrisov se menţionează şi dania pe care a făcut-o “slugii noastre Ioaniş Viteazul”. În acea epocă instituţia vitejilor din ţările române echivala cu cea a cavalerilor din vestul Europei. De cele mai multe ori vitejii erau aleşi dintre cei care s-au evidenţiat în lupte. Ei primeau din partea domnitorului pământ, “şi aveau obligaţia să presteze o anume slujbă militară”[5].

Cele două documente menţionate mai sus arată că în cancelaria domnească era folosită atât limba latină cât şi cea slavă. De asemenea prezenţapeceţilor boierilor pe hrisoave demonstreză că sfatul domnesc avea un rol important în luarea deciziilor. Avem şi confirmarea existenţei dregătorilor de curte cum ar fi vornicul şi stolnicul. Datorită comerţului înfloritor şi a situaţiei prospere a ţării, Roman I a bătut monedă, groşi de argint[6].

Pe plan extern Roman I “recunoscu suzeranitatea regelui Poloniei, precum o recunoscuse mai întâi fratele său Petru”[7]. Prin acest act încheiat la 5 ianuarie 1393 cu Vladislav Jagello, “Moldova intra într-un sistem de alianţe ce-i asigurau protecţia împotriva tendinţelor de expansiune ale regatului maghiar şi ale Hoardei de Aur”. Totuşi Roman I nu se obliga să-i acorde ajutor necondiţionat regelui polon. O eventuală luptă dusă de acesta în Prusia, Lituania sau dincolo de Cracovia nu l-ar fi obligat în niciun fel pe domnul moldovean să-i trimită ajutor. În schimb era precizat faptul că îl va ajuta în cazul în care e atacat de unguri sau de tătari (aceştia fiind principalul pericol pentru Moldova). Chiar şi aşa relaţiile dintre Roman I şi Vladislav Jagello au fost tensionate. Un prim motiv îl constituia acea datorie pe care o avea regele polon de pe timpul lui Petru I şi pentru care pusese gaj Pocuţia. O altă cauză a fost implicarea în conflictul dintre Vladislav Jagello şi cneazul Lituaniei Vitold, care erau aliaţi, iar de cealaltă parte se afla cneazul Podoliei, Teodor Coriatovici [8]. Roman I l-a sprijinit pe acesta din urmă[9]cu care se pare că era rudă. Coriatovici doarea să scoată Podolia de sub influenţa polono-lituaniană şi în acest sens mai era susţinut şi de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care urmărea prin această acţiune să slăbească Polonia cu care se afla în conflict. Lupta s-a dat la Braclaw, însă cum Coriatovici a pierdut, el s-a refugiat în Ungaria, iar o parte a armatei a trecut în Moldova. Roman I insistă şi în iulie 1394 ia Pocuţia pentru neplata datoriei[10].

Nemulţumit de situaţia creată, regele polon a căutat să-l înlocuiască pe Roman I cu altcineva fidel intereselor lui. Aşa l-a găsit pe Ştefan I, rudă cu Roman I (nu se ştie exact gradul de rudenie dintre cei doi). În toamna lui 1394 Ştefan I intră în Moldova şi ocupă tronul.

Chiar dacă nu e consemnată în documente, relaţia cu Mircea cel Bătrân a fost una de prietenie. După ce Roman I a pierdut domnia, cei doi fii ai săi, Alexandru şi Bogdan au fost găzduiţi la curtea domnitorului muntean. Explicaţia pentru faptul că Mircea cel Bătrân nu a putut să vină în sprijinul lui Roman I este aceea că tot în octombrie 1394 a avut loc lupta de la Rovine împotriva turcilor.

Note

  1. Magazin Istoric, Nr.10 octombrie 1981, “O domnie scurtă, un mare voievod-Roman I”, Gheorghe David, p.7
  2. ”Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, Giurescu & Giurescu, p.269
  3. Magazin Istoric, Nr.10 octombrie 1981, “O domnie scurtă, un mare voievod-Roman I”, Gheorghe David, p.7
  4. Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Giurescu & Giurescu, p.269
  5. Magazin Istoric, Nr.10 octombrie 1981, “O domnie scurtă, un mare voievod-Roman I”, Gheorghe David, p.8
  6. Magazin Istoric, Nr.10 octombrie 1981, “O domnie scurtă, un mare voievod-Roman I”, Gheorghe David, p.8
  7. ”Enciclopedia Cugetarea”, Lucian Predescu, p.579
  8. Magazin Istoric, Nr.10 octombrie 1981, “O domnie scurtă, un mare voievod-Roman I”, Gheorghe David, p.9
  9. ”Enciclopedia Cugetarea”, Lucian Predescu, p.579
  10. Magazin Istoric, Nr.10 octombrie 1981, “O domnie scurtă, un mare voievod-Roman I”, Gheorghe David, p.9

Bibliografie

  • “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, Giurescu & Giurescu
  • Magazin Istoric, Nr.10 octombrie 1981, “O domnie scurtă, un mare voievod-Roman I”, Gheorghe David
  • ”Enciclopedia Cugetarea”, Lucian Predescu

Vezi şi:

Unelte personale