Sextil Puşcariu

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Sextil Puşcariu (n. 4 ianuarie 1877, Braşov - d. 5 mai 1948, Bran) a fost un filolog şi lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical şi teatral, publicist şi academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu "Un veac de poezie aromână").


Biografie

  • Urmează studiile gimnaziale şi liceale la Braşov, la actualul Colegiu Naţional „Andrei Şaguna”, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi în Franţa, la Paris (1899 - 1901) şi în Austria, la Viena (1902 - 1904). Devine doctor în filosofie al Universităţii din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904 - 1906).
  • Profesor extraordinar începând cu anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă şi literatură românã timp de zece ani (începând cu anul 1908) şi decanul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea din Cernăuţi în 1918.
  • Iniţiază şi conduce ziarul Glasul Bucovinei apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă şi răspândită publicaţie românească din Bucovina.
  • Participă activ la unirea Bucovinei cu România. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la Bucureşti, dar refuză, preferând să rămână omul de stiinţă integru.
  • Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România.
  • Devine primul rector român al Universităţii din Cluj şi pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică.
  • Este membru în delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva (1922 - 1925).
  • Reprezentantul României la Institutul Internaţional de Cooperaţie Intelectual de pe lângă Societatea Naţiunilor (1922) şi membru în Comitetul Internaţional de Lingvistică începând cu anul 1936.
  • Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuţi (1918) şi Cultura din Cluj (1924).
  • Membru în Senatul Legionar.
  • După instaurarea forţată a comunismului în România, scrierile alesului lingvist, istoric literar şi de cultură cu o bogată formaţie filosofică, Sextil Puşcariu, au fost în mare parte puse la index, doar câteva lucrări făcând excepţie.
  • Anchetat în mai multe rânduri de noii inchizitori comunişti, marele om de cultură Sextil Puşcariu se stinge din viaţă la vârsta de 71 de ani, scutindu-i pe cerberii marxişti de plăcerea de a-l întemniţa cu ocazia valului masiv de arestări ale legionarilor din noaptea de 14 spre 15 mai 1948.
  • A murit în ziua de 5 mai 1948, la Bran, fiind înmormântat la Braşov în data de 7 mai.

Activitate publicistică

  • A scris peste 400 de lucrări de o mare valoare ştiinţifică.
  • A iniţiat şi a coordonat Dicţionarul limbii române (Dicţionarul tezaur al Academiei) şi Atlasul lingvistic român.
  • A fondat şi a condus revista Dacoromania şi a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj.
  • A fost unul dintre cei mai mari lingvişti ai României, adevărat şef de şcoală.
  • Domeniile în care şi-a desfăşurat activitatea:
    • Dezbaterea problemelor esenţiale ale romanităţii şi ale latinităţii limbii române;
    • Cunoaşterea aspectelor cu caracter normativ (ortografie, sistemul fonetic şi fonologic al limbii noastre);
    • Fundamentarea lexicografiei şi a geografiei lingvistice româneşti;
    • Promovarea unor metode noi de studiere a vocabularului.
  • A aprofundat numeroase aspecte ale culturii naţionale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, dovedind, pentru toate, nu numai înţelegere, ci şi o mare pasiune.
  • A scris versuri şi schiţe, cronici muzicale şi teatrale, a întreţinut legături strânse cu numeroşi reprezentanţi ai culturii noastre.

Opere

  • Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905.
  • Studii istroromâne , vol. I-III , Bucureşti, 1906-1929.
  • Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910.
  • Dicţionarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniţă), Bucureşti, 1913-1948 (coordonare).
  • Istoria literaturii române. Epoca veche , Sibiu, 1921, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987.
  • Limba română, vol. I, Privire generală , Bucureşti, 1940; reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994.
  • Călare pe două veacuri , Bucureşti, 1968.
  • Cercetări şi studii , Bucureşti, 1974.
  • Braşovul de altădată , Cluj, 1977.
  • Memorii , Bucureşti, 1978.
  • Spiţa unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.

Afilieri

Premii