Metapedia se dezvoltă continuu - și avem nevoie de ajutorul Dumneavoastră să menținem această dezvoltare. Vă rugăm să contribuiți la campania noastră de strângere de fonduri.

Vasile Alecsandri

De la Metapedia

Salt la: navigare, căutare
Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău - m. 22 august 1890, Mirceşti) a fost o personalitate marcantă a culturii româneşti fiind considerat creatorul teatrului românesc şi a literaturii dramatice din România. A fost scriitor, folclorist, academician, dar şi politician, ministru, diplomat şi membru fondator al Academiei Române.

Cuprins

Biografia

Şi-a început educaţia cu un dascăl grec, pentru ca mai apoi să studieze cu dascălul maramureşean Gherman Vida. A frecventat Pensionul francez al lui Victor Cuénim de la Iaşi, şi şi-a luat bacalaureatul la Paris în 1835.

În 1840 este numit, împreună cu C. Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu, director al teatrului din Iaşi. În martie 1848 când începe mişcarea revoluţionară din Iaşi, Alecsandri a conceput împreună cu alţi patrioţi petiţia cuprinzând revendicările ce trebuiau prezentate domnitorului Mihail Sturza. După înăbuşirea mişcării se refugiază în munti, de unde trece în Braşov.

În 1854 când i-a murit tatăl şi şi-a preluat moştenirea, Alecsandri i-a eliberat pe ţiganii robi de pe moşiile sale.

După dubla alegere din 1859 ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi Ţara Românească, întreprinde o lungă misiune diplomatică la Paris, Londra şi Torino, pentru a obţine recunoaşterea dublei alegeri a lui Cuza.

La 1860 încearcă să se retragă din activitatea politică alături de familie, la Mircesti, unde se dedică scrisului. După un an însă, Cuza îi încredinţează o nouă misiune diplomatică, în vederea recunoasterii Unirii de către puterile europene. În acest sens Alecsandri merge la Paris, Torino şi Milano. Pentru un timp chiar s-a ocupat de afacerile agenţiei diplomatice de la Paris, în locul fratelui său, după care se întoarce la Mircesti, tot pentru a scrie.

În 1881 primeşte Marele Premiu "Năsturel-Herascu" al Academiei Române, iar în 1885 este numit în postul de ministru plenipotenţiar al României la Paris, post pe care îl ocupă până la sfârşitul vieţii.

Alecsandri moare la 22 august 1890 şi este înmormântat 4 zile mai târziu în grădina casei, care a fost donată de soţia sa în 1914 Academiei. La 1928 din iniţiativa Academiei a fost construit deasupra mormântului un mausoleu.

Opera

Teatru

  • Chiriţa în provinţie (1855)
  • Chiriţa în voiagiu (1865)
  • Chiriţa în balon (1875)

Poezie

  • Pasteluri
  • Poezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti), 1852
  • Poezii populare. Balade adunate şi îndreptate de V. Alexandri, partea a II-a, 1853
  • Doine şi lăcrămioare, 1853

Proză

  • Istoria unui galben
  • Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa
  • Iaşii în 1844
  • Un salon din Iaşi
  • Românii şi poezia lor
  • O primblare la munţi
  • Borsec
  • Balta-albă
  • Călătorie în Africa.
  • Un episod din anul 1848

Proză din periodice

  • Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir
  • Melodiile româneşti
  • Prietenii românilor
  • Lamartine
  • Alecu Russo
  • Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873)
  • Din albumul unui bibliofil
  • Vasile Porojan
  • Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un mic episod în 1880)
  • Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri

Dramă

  • Cetatea Nemţului
  • Lipitorile satelor
  • Sgârcitul risipitor
  • Despot Vodă, dramă istorică
  • Fântâna Blanduziei
  • Ovidiu

Opere complete

  • Opere complete, 1875

Legături externe


Acest articol este un ciot. Poţi contribui la creşterea Metapedia dezvoltându-l.


Unelte personale