Francmasoneria

Francmasoneria

„Francmasoneria este o organizaţie evreiască, a cărei istorie, grade, simboluri şi parole convenţionale sunt evreieşti de la început până la sfârşit” aşa caracterizează publicaţia evreiască Israelite of America, organizaţia denumită Francmasonerie.

Iar Jean Bidegain, într-un discurs ţinut în faţa Marelui Orient al Franţei, adaugă: „Evreii, atât de remarcabili prin instinctul lor de dominaţie şi prin ştiinţa lor de a guverna, au creat Franc-Masoneria ca să înroleze într-însa oameni care, neaparţinând neamului lor, se angajează totuşi să-i ajute în faptele lor, să colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Israel printre oameni”.

Potrivit lui Florin Becescu: „Conducerea supremă a francmasoneriei universale o deţine Ordinul internaţional B’nai B’rith cu sediul la Chicago, împreună cu formaţiile secrete ascendente, B’nai Mosche, B’nai Israel, B’nai Zion, dominate ocult la rândul lor de acei misterioşi Înţelepţi ai Sionului”.

Masoneria în România

Lucrarea Ordinul Masonic Român precizează: - „aprilie 1929: gr. 30, Octavian Goga militează pentru fondarea Blocului creştin francmasonic. - «d. Octavian Goga, care deşi este mason, habar n-are de rostul francmasoneriei, căci şi-a permis să vorbească în lojă despre creştinism – greşeală ce masonii nu îi vor ierta niciodată. D[omnul] Goga a mers aşa de departe cu naivitatea sa, încât a propus ca Loja Naţională să se numească Loja Creştin-Naţională.»(V.Trifu, 1932)”. Iar Nichifor Crainic, în Ortodoxism şi Masonerie, exprimându-se asupra motivului prezenţei Bibliei ca obiect ritualic în anumite loji, comentează: „Francmasonii români de rit scoţian(;) zic: «Noi nu suntem împotriva ortodoxiei cum sunt cei de la Marele Orient. Noi admitem Biblia. Noi jurăm pe Biblie». Ce e adevărat din toate astea? Masoneria, fie scoţiană, fie cealaltă, e un fel de religie deandoaselea. Ea are temple, un cult organizat cu diferite ritualuri şi o serie de obiecte simbolice. Între aceste obiecte simbolice, masoneria scoţiană admite şi Biblia. Ce înseamnă aceasta? Că masoneria admite doctrina cuprinsă în Biblie? În cazul acesta ea n-ar fi decât o sectă religioasă ca multe secte născute din creştinism.

Dar nu! Biblia în masonism are cu totul altă semnificaţie. A se consulta cartea domnului Eugen Lannhoff. «Biblia, raportorul şi compasul» – zice dânsul – «sunt cele trei mari lumini ale masoneriei». «Biblia, lumina de deasupra noastră, NU CA AUTORITATE DOGMATICĂ, ci ca expresie a credinţei într-o ordine morală universală!» Adică un simplu simbol, ca raportorul, «lumina din noi» şi ca compasul, «lumina din jurul nostru». Prin urmare, în masonerie Biblia joacă un rol de simbol exact ca oricare alt obiect, de pildă compasul şi raportorul. În locul ei ar putea şi o strachină să însemne acelaş simbol, fiindcă sensul simbolic nu se leagă de autoritatea dogmatică a Bibliei! Dar ce mai înseamnă Biblia dacă o despoi de autoritatea dogmatică a doctrinei revelate? Nu e vorba aici de o supremă batjocură ce se aduce divinei cărţi, reducând-o la sensul pe care îl pot avea un şorţ, o mistrie, sau un compas?”(Nichifor Crainic, Ortodoxism şi Masonerie, în Ioan M. Mareş, Francmasoneria în filmul «Ecaterina Teodoroiu», 1933, pag. 54, 55) .

Referitor la autoprezentarea ca fiind deiste a unora dintre loji, acelaşi Nichifor Crainic, notează „Nu există o separaţie între cele două masonerii: cea scoţiană şi cea a Marelui Orient. Ele lucrează mână în mână. Numai că cea scoţiană se mărturiseşte deistă. Aceasta nu înseamnă în nici un caz că admite creştinismul. Deismul e o concepţie filosofică ce admite la originea lumii un principiu abstract, creator şi impersonal, cu care însă lumea nu mai are nimic deaface. În fond, această învăţătură nu este decât o nuanţă a ateismului, un ateism camuflat. Formula simbolică din ritul scoţian «în numele marelui arhitect al tuturor lumilor», după însăşi interpretarea pe care o dă d. Eugen Lannhoff, nu înseamnă o formulă de credinţă într-un dumnezeu personal. Ea e menţinută ca o expresie pur simbolică pentru a împăca pe cei cari vin în masonerie cu convingerile religioase ale Bisericii”.,(ibidem, pag. 54).

De asemenea, autorul precizează că „Toate afirmaţiile mele au un caracter obiectiv. Ele se întemeiază pe o carte monumentală Die Freimaurer de d. Eugen Lannhoff, mason convins, apărută în 1929 la Viena. Cartea mi-a fost dăruită de distinsul meu prieten dr. Heinrich Studer, proprietarul editurii Amaltheea, unde a apărut lucrarea. Die Freimaurer, adică Francmasonii, e o carte de expunere şi apărare a instituţiei oculte alcătuită după documente ce i s-au pus la dispoziţie autorului de lojile masonice. Prin urmare, o carte incontestabil masonică”., (ibidem, pag. 53).

Legături externe

• Secretul Sabiei de Foc, Radu Mihai Crişan
• Deconspirarea Francmasoneriei