Ștefan Alexiu

Ștefan Alexiu (7 septembrie 1900, Ploiești - 4 februarie 1969, Ploiești) a fost un poet și prozator român. A editat, împreună cu F. Voican, revistele Crainicul (1928-1929), Muguri (1932, 1935) și Veac nou (1934). Redactor la Gazeta învățătorilor prahoveni, Prahova noastră.

Activitatea literară

Ștefan Alexiu a fost un poet de factură sămănatoristă, versurile sale sunt sincere și viguroase, de o vigoare argheziană. El folosește motive tipic semănătoriste, precum idila rurală, nostalgia patriarhală, figuri voievodale, mai vizibile în Cântecele trecutului(1925) și Icoane (1938).

Proza este marcată de un realism brut și primitiv, atitudinea prozatorului fiind ostilă realității vremii. Necazuri, Răfuieli mărunte și Notele unui om necăjit lasă un gust amar. A scris și literatură pentru copii, versificând basme, sau creând povestiri pentru copii (Taina împăratului, Banul de aur, Povestea lupului singuratic și alte povestiri). Acestea s-au bucurat de popularitate în epocă, fiind bine primite de diverși cititori.