Ion Creangă

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleşti; d. 31 decembrie 1889, Iaşi) este unul dintre clasicii literaturii române alături de : Mihai Eminescu, I. Slavici şi I.L.Caragiale.

Biografie

Fiul lui Ştefan a lui Petrea Ciubotariul şi Smaranda, a mai avut încă şapte fraţi: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit de copii. A murit în 1893, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.[1] În 1847 începe şcoala de pe lângă biserică din satul natal. Fiu de ţăran din Humuleşti, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului său, David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde urmează şcoala de acolo. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ, sub numele Ştefănescu Ion.Acolo, el îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, el este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici, el apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. S-a despărţit cu greu de viaţa ţărănească, după cum el însuşi sugerează în lucrarea autobiografică: În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se împrieteneşte. Între 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău.

Opera

Poveşti

  • Capra cu trei iezi (1875)
  • Dănilă Prepeleac (1876)
  • Fata babei şi fata moşneagului (1877)
  • Făt Frumos, fiul iepei (1877)
  • Povestea lui Harap-Alb (1877)
  • Ivan Turbincă (1878)
  • Povestea lui Ionică cel prost (1877)
  • Povestea lui Stan-Păţitul (1877)
  • Povestea porcului (1876)
  • Povestea poveştilor (1877-1878)
  • Povestea unui om leneş (1878)
  • Punguţa cu doi bani (1875)
  • Soacra cu trei nurori (1875)

Povestiri

  • Acul şi barosul (1874)
  • Cinci pâini"' (1883)
  • Inul şi cămeşa (1874)
  • Ion Roată şi Cuza-Vodă (1882)
  • Moş Ion Roată şi Unirea (1880)
  • Păcală (1880)
  • Prostia omenească (1874)
  • Ursul păcălit de vulpe (1880)

Nuvele

  • Moş Nichifor Coţcariul (1877)
  • Popa Duhul (1879)

Romane autobiografice


Bibliografie

  • George Călinescu, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Prefaţa de Eugen Simion, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966
  • George Călinescu, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
  • George Călinescu, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Colecţia „Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu, Bucureşti, 1975.
  • Jean Boutière, Viaţa şi opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
  • Mircea Mot, Ion Creangă şi impactul cu cititorul, Editura Paralela 45

Format:Wikisource