Iritabilitatea este o proprietate biologică a organismului. Constă în capacitatea organismului de a recepţiona influenţele mediului şi a răspunde selectiv la aceste influenţe printr-o modificare internă difuză, nediferenţiată, nespecializată, a întregului organism care se comportă atât ca analizor al informaţiei cât şi ca executor al reacţiei. Proprietatea iritabilităţii intră în funcţie numai la contactul direct cu stimulii necesari vieţii organismului. Când o substanţă sau o energie aţionează asupra unei porţiuni oarecare a organismului se fac modificări biofizice şi biochimice care produc excitaţie care se propagă treptat în întregul organism. Are valoare limitată de orientare a organismului funcţionând numai acolo unde condiţiile de viaţă ale mediului sunt omogene, simple şi obiectele necesare satisfacerii trebuinţelor sunt prezente în cantitate mare şi sunt uşor detectabile.
Bibliografie
- Ursula Şchiopu, 1979, Dicţionar enciclopedic de psihologie, Tipografia Universităţii Bucureşti
- Mielu Zlate, 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaşi
