Motivul este o stare psihică ce declanşează comportamentul care îl conduce pe individ la satisfacerea unei stări de necesitate în care se află. Motivul poate fi conştient sau inconştient. În mod normal motivul trece din inconştient în conştient. Asupra motivului au existat mai multe păreri. Astfel psihologul Leontiev considera că motivul depăşeşte trebuinţa tocmai prin caracterul conştient el fiind o trebuinţă conştientizată. Michotte considera că motivul este cauza internă a comportamentului. Mielu Zlate a considerat motivul ca ,,mobilul care declanşează, susţine energetic şi orientează acţiunea,, (Zlate 2000). Mihai Golu definea motivul ca ,, acel mobil care stă la baza unui comportament sau acţiuni concrete,, fiind forma concretă, actuală în care se activează şi se manifestă o stare de necesitate. (Golu, 2004). Două note disting motivul de trebuinţă: trebuinţa nu este capabilă singură să declanşeze acţiunea dar motivul poate să o declanşeze şi trebuinţa este generală mai nedefinită sub raportul orientării spre obiectele ce satisfac starea de necesitate, pe când motivul este mai precis orientat spre obiect.
