Petru Şchiopul

Petru Şchiopul şi fiul său

Petru Şchiopul a fost domnitor al Moldovei de trei ori: iunie 1574 - 23 noiembrie 1577, 1 ianuarie 1578 - 21 noiembrie 1579, şi 17 octombrie 1583 - 29 august 1591. S-a născut la 1537 şi este fiul lui Mircea şi nepot al lui Mihnea cel Rău al Munteniei.

A fost primul Basarab din familia Basarabilor domnitoare în Muntenia, care a urcat pe tronul moldovenesc al Muşatinilor. Domnia lui a fost tulburată de o mulţime de pretendenţi: Ioan Potcoavă, apoi de fraţii acestuia, Alexandru Sarpega, Petru şi Constantin. Ioan şi Alexandru, fraţi după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reuşeşte să-i alunge pe toţi mai ales cu ajutorul turcilor. Însuşi polonezul Laski se gândea la tronul Moldovei în acea perioadă. Totuşi, Petru nu pierde domnia până când Iancu Sasul nu a oferit daruri mai mari decât el, turcilor. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câstigă din nou domnia şi ajunge să aibă mare influenţă asupra lui, un aventurier albanez, Bartolomeo Brutti, care născocea tot felul de planuri. Acţiona pentru convertirea Moldovei la catolicism, ţinea corespondenţa cu Papa şi câştigase pentru cauza sa o parte dintre boieri. Şi iezuiţii au trimis o misiune cu scopul nemărturisit de a converti poporul. Şi ei au mizat pe influenţa lui Brutti, dar după ani de prospectare, în 1588, raportul primei misiuni iezuite în Moldova era însa dezamăgitor pentru mai marii ordinului: "Şi totuşi nu pătrunzi în sufletul poporului, mai mult şiret decât simplu". Tot Brutti, se pare că i-a dat ideea lui Petru de a se gândi la tronul Poloniei şi tot la îndemnul lui a cerut în 1589 domnia pentru fiul lui minor Ştefan. Fiind bolnav şi expus mazilirii, a părăsit tronul, a plecat în Polonia de unde a trecut în Austria şi se stabileste la Tirol, unde şi moare în vara lui 1594. Este înmormântat în oraşul Bolzano (Bozen) din Tirol, lângă biserica franciscanilor. În exilul său autoimpus, alături de portretul său şi al fiului său, a luat şi portretul strămoşului său Vlad Ţepeş (tabloul a ajuns ulterior la muzeul castelului Ambras din Tirol).

La porunca şi îndemnul său, călugărul Azarie a continuat opera lui Macarie, de redactare a cronicii ţării, (în slavonă). Dar, Petru a fost şi un promotor al limbii române, el fiind primul domnitor de la care ne-au rămas documente în limba româna. Mănăstirea Galata din Iaşi este ctitoria lui (1583).

Petru a luat măsuri de stimulare a agriculturii şi comerţului, prin atragerea în ţară a cât mai multor negustori străini. Din păcate, în 1585, ţara a trebuit să suporte şi o secetă cumplită. La 27 august 1588, le este acordat negustorilor englezi, un privilegiu comercial prin care aceştia plăteau 3%, faţă de 12% cât plăteau ceilalţi negustori. Înţelegerea a fost semnată cu William Harborne, fostul ambasador englez la Constantinopol. Pentru a stăvili într-un fel haosul financiar, Petru a dispus întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili. Terminat la 20 februarie 1591, acest catastih este cel mai vechi izvor satistic, demografic şi fiscal cunoscut până azi despre Moldova.

Prin nunta de la Tecuci, 10 iunie 1587, dintre nepotul său Vlad cu Velica, nepoata lui Mircea Ciobanul al Munteniei, la care a participat şi nepotul său Mihnea al II-lea Turcitul care era atunci pe tronul Munteniei, Petru a reuşit să facă pace între "Mihneştii" şi "Mirceştii" din dinastia Basarabilor a Munteniei.

Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului notează în 1588 despre Petru Şchiopul: "Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească ... şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri. Îi plăcea mult de cântăreţi şi avea un preot cu meşteşug, îndemânatec (adică bun muzician)".

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei