Psihopatologie

Psihopatologia este o subdisciplină a psihologiei specializată în cunoaşterea ipostazei morbide a sistemului psihic individual şi colectiv. În psihopatologie se delimitează procesele, activităţile, stările, trasăturile şi configuraţiile sufleteşti anormale, deficitare, dezechilibrate ale individului şi grupului de indivizi. Se descriu, se analizează, se compară, se definesc şi se clasifică entităţile psihice bolnave în vederea încadrării fiecărui caz într-o perspectivă terapeutică sau de ameliorare. Psihopatologia porneşte de la o bază factologică generalizând fapte observate în mediul de existenţă naturală a indivizilor şi grupurilor afectate psihic precum şi în mediul clinic, medical. E. Minkowski, (1966), a precizat că psihopatologia este o psihologie a patologicului. În psihopatologie se ţine seama de condiţia biologică, psihică, socială şi culturală a obiectului luat în cercetare, în speţă a individului sau grupului afectat de tulburări psihice. Scopul fundamental al psihopatologiei este identificarea cât mai precisă a condiţiilor cauzelor şi legilor bolilor psihice pentru a le preciza şi clarifica, facilitând intervenţia educaţională, psihoterapeutică, psihiatrică,etc. în vederea readucerii în stare de normalitate a fenomenului psihic considerat.

Bibliografie

Pufan Petre,1979, Dicţionar enciclopedic de psihologie, Tipografia Universităţii din Bucureşti