Acţiune supranaţională

Acţiunea supranaţională este o acţiune suprastatală executată de organizaţii, organisme sau de organe ale unor instituţii economice sociale sau politice investite cu puteri pe le exercită în anumite domenii naţionale fără acordul statului suveran. Acţiunea supranaţională este o acţiune ce se exercită direct asupra instituţiilor naţionale, asupra prsoanelor juridice sau fizice ocolind intenţionat organismele statului naţional substiutindu-i atribuţii şi subminând suveranitatea statului naţional.

Acţiunea supranaţională este specifică imperialismului capitalist care sub pretextul globalizării relaţiilor internaţionale în fapt realizează o imperializare ascunsă a relaţiilor dintre state fiind o formă mai rafinată de subjugare a popoarelor. Este intensificată mai ales după al doilea război mondial când raportul de forţe internaţionale nu permite războaie făţişe între statele capitaliste.

Acţiunile supranaţionale sunt contrare libertăţii, autodeterminării şi afirmării popoarelor şi comunităţilor naţionale fiind ilegale în dreptul internaţional şi în dreptul naţional al popoarelor suverane.

Agenţii acţiunilor supranaţionale sunt monopolurile supranaţionale care care reunesc monopoluri din diferite ţări capitaliste. Agenţii acţiunilor supranaţionale sunt susţinuţi politic şi militar acţiunea lor fiind corelată cu politica externă a celor mai puternice state capitaliste.

Scopul acţiunii supranaţionale este subordonarea activităţii persoanelor fizice sau juridice scopurilor monopolurilor supranaţionale cu ar fi obţinerea de venituri ilegale, exercitarea indirectă a puterii, infiltrarea puterii politice, subversiunea ideologică etc. De asemenea deşi a fost generată de sistemul social capitalist acţiunea supranaţională are un efect final contrar economiei libere (de piaţă) îngrădind concurenţa şi libertatea acţiunii economice. Acţiunea supranaţională este element necesar procesului de imperializare capitalistă.

Tendinţa postbelică a acţiunilor supranaţionale a fost ierahizarea puterilor statale internaţionale astfel încât la sfârşitul secolului XX singurul stat care deţinea toate atributele puterii era S.U.A. Restul statelor suportă imixtiunile organizaţiilor supranaţionale. Astfel s-a construit triada S.U.A, Europa, Japonia la care tinde să se adauge China.

Acţiunea supranaţională face parte din lupta şi selecţia obiectivă (naturală) permanentă dintre colectivităţile umane care îmbracă forme din ce în ce mai diversificate şi mai rafinate singurul criteriu de reglare fiind supravieţuirea colectivităţii mai abile şi mai puternice.

Bibliografie

• Kallos, Nicolae, 1977, Mică enciclopedie de politologie, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti
• Ilie, Georgeta, 2005, Relaţii economice internaţionale, Editura Sylvi, Bucureşti