Adrian Dinu Rachieru

Adrian Dinu Rachieru, fiul învăţătorului Ioan Rachieru şi al Feliciei Rachieru (n. Strilciuc), este un profesor universitar român, critic literar,eseist şi prozator, născut la 15 septembrie 1949, în localitatea Soloneţ, judeţul Suceava.

Viaţa şi opera

După absolvirea Liceului Ştefan cel Mare din Suceava, în 1966, urmează cursurile Facultăţii de Filosofie – secţia Sociologie – de la Universitatea din Bucureşti (1966 – 1971). Este doctor în sociologie al Universităţii din Bucureşti cu teza Postmodernismul românesc şi circulaţia elitelor în context postdecembrist (1999). Funcţionează ca sociolog la diferite întreprinderi din Timişoara, între anii 1971 şi 1986, cercetător ştiinţific (la Centrul de Igienă şi Sănătate Publică din oraşul de pe Bega, între anii 1986 şi 1993), inspector-şef la Cultură, în jud. Timiş (1993 – 1994), consilier al Editurii Augusta, redactor la revistele Rostirea românească (2000 – 2006), Oglinda literară etc., conferenţiar, apoi profesor, la Universitatea Tibiscus. În prezent este decanul Facultăţii de Jurnalistică de la Universitatea Tibiscus din Timişoara. Un deceniu s-a scurs între debutul său din revista Viitorul social, din anul 1973, şi debutu-i editorial, cu volumul de critică literară, Orizontul lecturii (1983). Adrian Dinu Rachieru a continuat să publice interesante lucrări de critică literară, de sociologia culturii, ori incitante romane ale paradoxalei realităţi postdecembriste şi „imediate“:

• Vocaţia sintezei. Eseuri asupra spiritualităţii româneşti (Timişoara, Editura Facla, 1985),
• Pe urmele lui Liviu Rebreanu (Bucureşti, 1986),
• Cele două Românii? (Timişoara, 1993),
• Scriitorul şi umbra. Eseu despre proza lui Sorin Titel, (Timişoara, 1995),
• Marin Preda. Omul utopic, (Bucureşti, 1996),
• Liviu Rebreanu. Utopia erotică (Timişoara, 1997),
• Elitism şi postmodernism (Chişinău, 1999),
• Bătălia pentru Basarabia, (Timişoara, 2000),
• Alternativa Marino (Iaşi, 2002),
• Biblioteca din iarbă (publicistică, Timişoara, 2002),
• Vina (primul volum din trilogia romanescă, Legea conservării scaunului – Timişoara, 2002),
• Globalizare şi cultură media (Iaşi, Institutul European, 2003),
• Nichita Stănescu — un idol fals ? (Iaşi, Princeps Edit, 2006)
• Etc.

Distincţii

Premiul revistei „Luceafărul“ (Bucureşti, 1982).

Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni (Suceava, 1996; 2003).

Premiul Fundaţiei şi al revistei „Orient Latin" (Timişoara, 2005).