Bjørnstjerne Bjørnson

Bjørnstjerne Martinus Bjørnson (n. 8 decembrie 1832 - d. 26 aprilie, 1910, Paris) a fost poet, prozator, dramaturg, ziarist şi om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1903, supranumit Victor Hugo al Norvegiei, cel mai de seamă reprezentant al literaturii scandinave moderne, după Ibsen.

Motivaţia Juriului Nobel

"ca recunoaştere a marii, nobilei şi variatei sale activităţi literare, distingându-se întru totul prin prospeţimea inspiraţiei şi prin minunata puritate a sufletului"

Viaţa

S-a născut în localitatea Kvikna din ţinutul Østerdalen. Tatăl său era pastor luteran de ţară, iar mama era fiica lui Richard Nordraak, compozitor autor, în 1864, al muzicii imnului naţional norvegian pe versurile din 1856 ale lui Björnson. Studiază dreptul la Christiania. În anul 1857 a fost director al teatrului din Bergen, iar în 1859 a condus ziarul "Aftenbladet" din Christiania. Între anii 1865 - 1868 a fost director al Teatrului naţional din Christiania şi a editat în 1866 revista "Norsk Folkeblad". Se dovedeşte a fi un mare gazetar şi un luptator tenace pentru emanciparea teatrului norvegian de sub tutela daneză (vreme de patru secole, până la 1814, Norvegia fusese provincie daneză).

Scriitor patriot, preocupat de viaţa şi destinul poporului său, Bjørnson s-a vrut un martor şi un implicat al istoriei din partea omului simplu şi sărac, un moralist optimist a cărui deviză literară este conţinută în această frază: "există două feluri de cărţi: cele care sporesc în om dragostea de viaţă şi dorinţa de a făptui binele şi cele care nu fac acest lucru; primele sunt bune, celelalte sunt rele oricât de splendide şi geniale ar fi în detaliile lor".

Operă

• Synnøve Solbakken, 1857 - nuvelă din viaţa ţăranilor
• Mellem Slagene (Între bătălii), 1857
• Arne, 1858 - nuvelă
• En glad gut (Un flăcău vesel), 1860, nuvelă
• Sigurd Slembe, 1862 - trilogie dramatică, o capodoperă a teatrului istoric
• De Nygifte (Tinerii căsătoriţi), 1865, prima comedie modernă norvegiană
• Fiskerjenten (Fata pescarului), 1868 - roman
• Digte og Sange (Poezii şi cântece), 1868 - versuri
• Sigurd Jorsalfar (Sigurd cruciatul), 1872 - dramă istorică
• Brudeslatten, 1872
• En Fallit, 1875
• Kongen, 1877
• Leonarda, 1879
• Støv (Praf), 1882 - povestire
• Over Evne (Peste puterile noastre), 1883 - prima parte; 1895, partea a doua, dramă socială
• Nar den ny vin blomstrer (Când mustul fierbe), 1909, ultima operă, piesă socială