Casta Brahmanilor

Casta Brahmanilor este casta preoţilor care deţineau “puterea sacră”, legaţi de perpetuarea tradiţiilor religioase (sacrificiile rituale efectuate) şi intelectuale de transmitere şi comentare a învăţăturilor vedelor.

Etimologic brahman înseamnă formula magică pronunţată de preot cu ocazia efectuării sacrificiului. În virtutea acestei situaţii brahman însemna, în acelaşi timp, preot şi principiu absolut de ordin divin.Funcţia brahmanului se identifică cu sacrul (un fel de zeu printre oameni), astăzi “maestru” (nu guru).Brahmanilor li se pretindea să cunoască temeinic conţinutul cărţilor sacre, să aibă o conduită morală impecabilă, fiind întreţinuţi de stat în calitatea lor de sacerdoţi în serviciul intereselor comunitare. Funcţia sacerdotală le asigura privilegii sociale (scutiri de taxe şi Impozite), nu puteau fi pedepsiţi prin tortură sau condamnare capitală. Singurele pedepse erau tunsul părului şi excluderea din castă. Iniţierea brahmanică se făcea la 16 ani prin tunsul ritual. Majoritatea aveau o viaţă simplă şi pioasă realizând acţiuni de binefacere, de educaţie în şcoli şi mănăstiri ceea ce îi făceau să se bucure de respect. În colectivităţile budiste, brahmanii erau lipsiţi de privilegii şi erau nevoiţi să practice profesiuni laice obişnuite.