Filosofia științei

Filosofia științei este disciplină filosofică relativ distinctă.

Localizare în domeniul cultural

Filosofia științei se află la intersecția filosofiei cu știința. Precis, este interacțiunea cunoștințelor filosofice și științifice. Se constituie din mulțimea reflecțiilor filosofice asupra științei.

Sarcinile filosofiei științei

Tratează problemele filosofice ale științei:problemele ontologice,epistemologice și metodologice ale științei. În fapt este angrenată preponderent latura gnoseologică a filosofiei.

Istoria filosofiei științei

Filosofia științei în antichitate

Teoria științei demonstrative a lui Aristotel.

Momentul metodologic al științei moderne

Bacon Galilei Descartes Epistemologia lui Kant Polemica lui Mill-Whewel asupra principiilor științei. Bolzano

Autonomizarea reflecției filosofice asupra științei în sfârșitul secolului al-XIX-lea și începutul secolului al-XX-lea

H.L. Helmholz E. Mach E. Boutroux H. R. Herz L. Bolzmann H. Poincaré Ch.S. Peirce P.Duhem W. Ostwald E.Meyerson E.Cassirer F. Enriques L. Brunschwicg

Filosofia științei în contemporaneitate

A. Einstein Niels Bohr Heisenberg L. de Broglie Max Born Hilbert Kurt Gődel Rudolf Carnap Hempel Reichenbach Popper Mario Bunge Ferdinand Gonseth Ludwig van Bertalanffy

Domeniul filosofiei științei

În zona de contact cu știința include probleme conceptuale speciale intim legate de cercetarea științifică, puternic elaborate teoretic și instrumental astfel încât soluționarea lor este adesea considerată o contribuție la dezvoltarea științei. În interiorul problematicii dominante se tratează probleme comune filosofiei și științei. În extrema filosofică se tratează probleme atât de generale încât au un caracter filosofic.