Începutul filosofării indiene nu este datat precis, estimările referindu-se la perioada cuprinsă între 2500 î.e.n. şi 600 î.e.n. Cel mai frecvent cercetătorii apreciază că filosofarea indiană a început în jurul anului 1500 î.e.n.
Primele forme ale filosofiei indiene s-au fixat şi s-au transmis în cultura orală. Ulterior au apărut a scrieri denumite Vede."Veda" înseamnă cunoaştere. Scrierile vedice sunt patru la număr şi strâng în ele experienţa şi cunoaşterea mitologică şi religioasă din timpuri vechi. Iniţial Vedele erau texte de cult utilizate de preoţi.Compoziţia Vedelor este: Rig-veda (imnuri), Sama-veda (cânturi), Yajur-veda ( reguli ritualice), Atharva-veda( formule magice).
După aceste scrieri iniţiale au urmat scrieri explicative asupra înţelesurilor sacrificiilor şi asupra scopurilor lor, precum şi reguli de folosire a formulelor. Aceste scrieri erau numite Brahmane.
Aproximativ în anul 800 î.e.n. s-a început scrierea unor texte filosofice mai aprofundate sub forma unor opinii şi a unor teorii pornind de la viziunea vedică asupra lumii. Aceste texte au fost denumite Upanişade.
În jurul anului 500 î.e.n. indienii au creat sisteme filosofice, concepţii unitare care au devenit clasice în istoria filosofiei indiene. Aceste concepţii sistematice au fost create în cadrul unor şcoli în care se distingeau personalităţi filosofice. Totuşi în spiritul tradiţiei, filosofii indieni se ascundeau în spatele operei lor neînregistrând minuţios date istorice ale activităţii creatoare. Odată cu şcolile filozofice, filosofarea ca activitate spirituală este însuşită de oamenii din afara castei preoţeşti.
În tendinţa lor de dezvoltare a meditaţiilor vedice şcolile filosofice indiene s-au bifurcat. Unele au continuat linia vedică producând concepţii ortodoxe în care se recunoşteau Vedele ca scripturi sfinte, revelate, sacre. Alte şcoli filosofice indiene au contestat caracterul absolut la cunoaşterii din Vede, fiind şcoli neortodoxe.
Şcolile filosofice indiene ortodoxe clasice au fost şase: Samkhya şi Yoga, Nyaya şi Vaisesika, Vedanta şi Mimamsa. Şcolile neortodoxe au fost budismul, jainismul, çarvaka şi lokayata. Criteriul poziţiei faţă de tradiţie este un riteriu relativ de distincţie deoarece sistemele filosofice produse de şcoli din cele două tabere prezintă apropieri în soluţionarea anumitor probleme. În comun şcolile filosofice indiene au prezentat o puternică eticizare datorită interesului pentru om şi realizarea condiţiei sale.
După anul 1000 filosofarea indiană a intrat într-o perioadă postclasică. Din secolul XIX sub infuenţa gândirii ocidentale filosofia indiană a dobândit caracteristici moderne.
Bibliografie
- Kunzmann Peter, Burkard Franz-Peter, Wiedmann Franz,(2004), Atlas de filosofie, Editura RAO,Bucureşti, Romania
- Apostol Pavel, Banu Ion, Vlăduţescu Gheorghe,(1978), Dicţionar de filozofie, Editura politică, Bucureşti, România
