Gabriela Mistral

Gabriela Mistral (n.7 aprilie 1889, Vicuña, Chile - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.Motivaţia juriului Nobel:"... pentru poezia ei, care, inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane".

Biografie

Lucila se naşte într-o familie foarte săracă în orăşelul Vicuña, petrecându-şi copilăria la ţară (tatăl ei şi-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) şi absolvind tot aici şcoala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcţionează ca învăţătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite şcoli elementare şi licee din Chile.În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învăţământului din Mexic, iniţiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină.Bolnavă de cancer şi celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957, în Statele Unite ale Americii. Trupul neînsufleţit i-a fost adus în ţară, unde i s-au organizat funeralii naţionale.

În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.

Principalele opere

• Sonetos de la muerte (Sonetele morţii, 1914)
• Desolacion (Dezolare, 1922)
• Ternura (Duioşie, 1924)
• La langua de Marti (Limba lui Marti, 1934)
• Recado sobre Pablo Neruda (Mesaj către Pablo Neruda, 1936)
• Tala (Aşchie, 1938)
• Lagar (Cramă, 1954)

Laureaţii Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 297