Jane Austen

Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Hampshire, Anglia, d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieţii interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice şi burleşti, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influenţă deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieţii, nu a avut prea mult succes.

Născută ca cel de-al şaptelea copil din opt (a avut cinci fraţi şi o soră mai în vîrstă, respectiv un frate mai tânăr) într-o familie mare şi unită aflată la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane şi-a trăit toată viaţa în familia sa. La început educaţia şi-a primit-o de la tatăl şi de la fraţii ei, dar şi prin intermediul cititului. Educaţia sa formală a luat sfârşit când a părăsit şcoala Mânăstirii din Reading după un an şi jumatate, cu puţin înainte de a împlini unsprezece ani. Cam pe atunci a început să scrie ceea ce tatăl ei numea “Povestiri într-un stil cu totul nou”. Când avea optsprezece sau nouăsprezece ani a scris primul său roman, Elinor şi Marianne. Apoi s-a îndragostit.

Jane l-a întalnit pe Tom Lefroy la Hampshire în timpul vacanţei de Crăciun în anul 1795. La jumătatea lunii ianuarie, el a plecat la Londra pentru a studia dreptul. Jane l-a văzut din nou la Londra în august, însa nu se mai cunoaşte nimic despre relaţia lor până în toamna lui 1798 când se dovedeşte că relaţia lor nu a avut niciun rezultat. (Unica sora a lui Jane a ars multe dintre scrisorile lui Jane, ne mai rămânând niciuna datată între 18 septembrie 1796 şi octombrie 1798.) Aceşti doi ani s-au numarat printre cei mai fructuoşi din viaţa lui Jane. După ce s-a întors de la Londra a scris Mândrie şi prejudecată, apoi a rescris Elinor şi Marianne sub titlul de Raţiune şi simţire şi, în final, Mânăstirea Northanger, pe care l-a terminat în 1799. Nu a mai scris un roman timp de peste zece ani.

Dezamăgirea sa în dragoste poate fi, în parte, motivul tăcerii sale, însă un eveniment şi mai devastator a fost plecarea din Steventon a familiei ei în 1801, când tatal său s-a pensionat, pentru a trăi în Bath, un loc pe care Jane îl ura. În decembrie 1802 un tanar bogat o cere de soţie pe Jane şi ea acceptă; totuşi, a doua zi, işi retrage acceptul. Câteva luni mai târziu vinde Mânăstirea Northanger unui editor pentru 10 £ dar aşteapta în zadar publicarea cărţii.

Tatăl ei a murit în 1805, iar în anul următor Jane împreuna cu mama şi cu sora sa s-au mutat în Southampton unde au rămas până în vara anului 1809 când se muta în Chawton, satul Hampshire din care Jane Austen şi-a lansat, în sfârşit, cariera de romancieră. A terminat Persuasiune cam la un an înainte de moartea sa provocată de boala Addison pe 18 iulie 1817.

Suportul stabil al familiei sale a fost esenţial în dezvoltarea lui Austen într-un scriitor profesionist. Perioada în care Jane şi-a dezvoltat capacităţile artistice au început în adolescenţă şi a durat până la vârsta de treizeci şi cinci de ani. În această perioadă, ea a scris trei romane importante şi l-a început pe al patrulea. Din 1811 până în 1815, prin apariţia romanelor “Raţiune şi simţire”(1811), “Mândrie şi prejudecată”(1813), “Parcul Mansfield” (1814) şi “Emma”(1815), ea a obţinut success ca scriitor. A mai scris alte două romane, “Mănăstirea Northanger” (scris între anii 1798 - 1799 şi revizuit mai târziu) şi “Persuasiune”, ambele publicate după moartea sa în 1817, şi l-a început pe un al treilea (denumit eventual “Sanditon”), dar a decedat înaintea finalizării sale.