Lev Gumilev

Lev Nicolaevici Gumilev (în Limba rusă Лев Николаевич Гумилёв) – (1912 -1992) – savant rus, istoric, etnolog (doctor în istorie şi geografie), poet, traducător din limba persană. Fondatorul teoriei pasionare a etnogenezei.

Biografia

S-a născut în satul Ţarskoe 1 octombrie 1912. Fiul poeţilor Nicolai Gumilev şi Anna Ahmatova În 1917 până în 1929 a locuit în oraşul Bejeţk. Din 1930 la Leningrad. În perioada 1930-1934 a participat la expediţiile din Saian, Pamir şi Crimeea. Din 1934 studiază la facultatea de istorie din Universitatea din Leningrad. În 1935 este exmatriculat din universitate şi arestat, dar peste o anumită perioadă de timp este eliberat. În 1937 este restabilit la universitate. În 1938, fiind student este arestat din nou şi condamnat la cinci ani de închisoare. Îşi ispăşeşte pedeapsa în Norillag, în calitate de geolog la ocnele de cupru. În toamna 1944 plecă pe front în calitate de voluntar, ajungând până la Berlin.

În 1945 este demobilizat şi reinstaurat la Universitatea din Leningrad, pe care o absolveşte în 1946 iar la 28 decembrie 1948 îşi apără titlul de doctor în istorie şi este primit în calitate de colaborator al Muzeului etnografiei popoarelor din URSS.

La 7 noiembrie 1949 este arestat şi condamnat de către Consiliul Special al NKVD la 10 ani privaţiune de libertate, pe care le petrece în lagărul de destinaţie specială Ciurbai-Nura în apropierea de Karaganda, apoi în lagărul de lângă Mejdurecensk. În 1959 este reabilitat din cauza lipsei componentelor crimei.

Din 1959 lucrează biblioteca în Ermitaj. În 1961 îşi apără teza de doctor în istorie („Turanicii antici”), iar în 1974 îşi apără teza de doctor în geografie („Etnogeneza şi biosfera Pământului”). Până la ieşirea la pensie în 1986 lucrează în Institutul de Geografie pe lângă Universitatea din Leningrad.

Moare la 15 iunie 1992 în oraşul Sankt Petersburg.

Gumilev şi istoria

Lev Gumilev a propus un complex de metode originale de studierea a etnogezei care include studierea paralelă a datelor cu privire la climă, geologie şi geografie care includ landşaftul, izvoare arheologice şu culturale. Bazele cercetărilor sale au condus la formularea teoriei pasionare a etnogenezei, prin care acesta a încercat explicarea legităţilor proceselor istorice.

Opera

• Xiongnu (1960)
• Turcii (1964)
• În căutarea Regatului Imaginar: Legenda Regatului Prezbiterului Ioan (1970)
• Xiongnu în China (1974)
• Etnogeneza şi biosfera pământului(1978)
• Ruşii din vechime şi marea stepă (1989)
• Un sfârşit şi un nou început (1989)
• De la ruşii kieveni la Rusia (1992)