Mahābhārata ([[महाभारत în devanagari) este una dintre cele mai importante două epopei ale Indiei antice, scrisă în limba sanscrită. Epopeea face parte din itihāsa (istorie) şi este elementul fundamental al mitologiei hinduse.Fiind textul major al hinduismului, Mahābhārata se bucură de o importanţă imensă atribuită pe subcontinentul indian. Discută patru scopuri principale ale oamenilor (artha – intenţie, kāma – satisfacţie, dharma – obligaţie şi moksha – eliberare) şi încearcă să explice o relaţiune între individ, societate şi lumea şi activităţile karmei.
Având peste 74.000 de linii, pasaje lungi de proză şi un total de aproape 1,8 de milioane de cuvinte, Mahābhārata este unul dintre cele mai lungi poeme epice ale lumii. Iliada şi Odiseea sunt de zece ori mai scurte, Divina Comedie a lui Dante – de cinci ori, iar Ramayana – de patru ori. Incluzând Harivaṃśa, Mahābhārata are peste 90.000 de linii.
