Monarhie feudală absolutistă

Monarhia feudală absolutistă era o formă a statului feudal în condiţiile formării relaţiilor capitaliste. Monarhul (rege, ţar, împărat) concentra în mâinile sale întreaga putere politică: promulga legi, stabilea impozite, dispunea de banii statului, avea armată permanentă şi un mare număr de funcţionari proveniţi din rândurile burgheziei. El hotăra, împreună cu miniştrii aleşi de el, în toate problemele de politică internă şi externă.

Acest articol este un ciot. Poţi contribui la creşterea Metapedia dezvoltându-l.