Papa Anaclet

Papa Anaclet a fost al treilea papă roman (după Sf. Petru şi Sf. Lin).

Izvoarele pontificatului

Anaclet (Clet I) a urmat imediat imediat sf. Lin, conform listei de papi ce s-a păstrat de la sf. Irineu (cf. Adversus haereses, III,3). Lista redată de Eusebiu din Cezareea (cf. Historia ecclesiastica, III,13; V,6) prezintă aceeaşi succesiune, fiind astfel al 3-lea pe lista papilor. Aceşti doi scriitori reprezintă tradiţia cea mai antică şi mai credibilă.

Anii pontificatului său sunt incerţi: 76-88 sau 79-90.

Nu sunt date cu privire la viaţa lui înainte de pontificat. Tradiţia susţine că Anaclet era de origine romană şi descendent din „pretorieni”.

Convertit la creştinism al ar fi donat toate averile sale împreună cu disponibilitatea sa totală cauzei creştine; până la martiriu, îndurat sub Domiţian, care voia „să suprime noua credinţă religioasă cu o filosofie de viaţă contrare” felului de viaţă din acea perioadă, se înţelege.

Numele

Numele de Anaclet (Άνέγκλητος), în câteva liste antice este abreviat în Clet (Κλη̃τος): îl găsim scris astfel al sf. Epifan, Rufin din Aquileia şi-n alte documente posterioare. Cercetătorii consideră ca probabil ca un exemplar al listei antice care conţinea numele de Clet a fost corectat cu adăugarea lui Anaclet pe margine, alăturat lui Clet. Mai apoi, un copist a introdus cele două nume – fie din necunoaştere de cauză, fie din prea mare scrupul – în corpul listei. Aşa s-a produs apariţia a doi papi: Clet şi Anaclet, transcriere pe care o regăsim apoi în Catalogul Liberian şi în Liber Pontificalis. Numele lui în formă latină: Anacletus – mai exact Anencletus – corespunde unui adjectiv grecesc (cum se poate vedea mai sus), care înseamnă «ireproşabil». Faptul că sf. Paul cere ca „episcopul să fie ireproşabil” (cf. Tit 1,7), i-a făcut pe unii istorici moderni să dubiteze, fără motiv, de existenţa lui. Acest nume însă era deseori folosit printre sclavi, şi aceasta poate oferi un indiciu asupra originii sale sociale.

Cronologia pontificatului

Cronologia pontificatului său este incertă. Eusebiu din Cezareea (Historia ecclesiastica, III, 15), plasează moartea lui în anul al 12-lea al domniei lui Domiţian şi fixează la 12 ani perioada episcopatului său: urmând aceste indicii, unii istorici consideră ca aproximativi anii 79-91/92. Liber pontificalis îi precizează originea greacă: «e patre Antiocho», născut însă la Atena şi mai adaugă faptul că din recunoştinţă faţă de sf. Petru a ridicat un monument (memoria) pe mormântul Apostolului.

Pseudoclementinele

Scrisorile atribuite lui de pseudo-Isidor şi publicate în Patrologia editată de Migne (cf. P.G. 2,789 ş.u.; P.L. 130, 59 ş.u.), categoric, nu-i aparţin. Martirologium romanum face şi el două personaje, dând fiecăruia câte o sărbătoare: Clet – 26 aprilie; Anaclet – 13 iulie, (dată păstrată şi după reforma liturgică), făcându-i pe ambii martiri.

Reforma bisericească

Reforma bisericească de după Conciliul al II-lea din Vatican, rectifică această dublare şi, drept urmare, în actualele ediţii ale Anuarului pontifical nu mai apare decât unul singur cu o notă explicativă. Tot lipsită de temei este considerată de istorici şi tradiţia care susţine că el ar fi hirotonit pentru Roma 25 de preoţi. Numele lui figurează în Canonul Roman al Liturghiei (Rugăciunea Euharistică I) alături de cel al lui „Lin, Anaclet, Clement, Xist, ...”

Bibliografie

• Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
• Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
• John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
• Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
• Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
• Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).

Legături externe

• Format:La iconScrieri