Papa Calixt I

Papa Calixt I a deţinut funcţia papală în perioada anilor 218 – 222

Viaţa

După o viaţă dezordonată, timp în care a şi fost condamnat la muncile silnice din minele sarde, a devenit diacon şi consilier al papei Zefirin, căruia i-a succedat în pontificat.

Alegerea lui însă a fost contestată. Un grup de dezidenţi l-a susţinut pe prezbiterul Hippolyt (care printre altele este şi singura sursă a vieţii acestui papă), care şi el a fost ales episcop al Romei şi a devenit astfel primul antipapă al istoriei bisericii, dar mai apoi a murit, şi el, martir şi sfânt.

Disputa dintre Calixt şi Hippolyt pe de o parte privea probleme disciplinare iar pe de altă parte probleme cristologice. Papa, deşi excomunicase pe cel mai mare exponent al modalismului, pe Sabelius, urma o cale de mijloc între doctrina modalistă şi cea a lui Hippolyt. Această cale de mijloc i-a şi adus acuza de modalism din partea lui Hipolyt. În privinţa problemei disciplinare, papa considera Biserica drept comunitatea care oferă tuturor păcătoşilor posibilitatea reconcilierii şi aceasta în opoziţie cu criteriile rigoriste ale lui Hipolit.

Nu sunt date sigure că papa ar fi murit martir – în sensul de persecutat pentru credinţă – mai probabil este că a murit ucis în timpul unei răzmeriţe populare.

A fost înmormânta pe via Aurelia, în cimitirul Calepodius, unde – mormântul său împodobit mai târziu cu fresce – a fost descoperit în 1960.

Sărbătorit pe 14 octombrie.

Bibliografie

• Baptista de Caullerijis, S.D., Romanorum Pontificum Cathalogorum dal I al XVI secolo, Le Icone dei Papi (224 incisioni), Sicilia, cca. 1600. (de la Sf. Petru la Paul al III-lea).
• Panvinio Onofrio&Cicarelli Antonio, Historia delle vite dei Sommi Pontefici, 1613, Venetia appresso „I Givunti” (de la sf. Petru până la Paul al V-lea, primii 8 ani de pontificat).
• Sandini Antonii, Vitae Pontificum Romanorum, ediţia a 4-a, 1763, editor Manfrè (de la sf. Petru la pontificatul lui Clement al VIII-lea).
• Hergenröther J., Album dei Papi, Barcelona 1885.
• Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze.
• Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; (3 volume).
• John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York.
• Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; (2 volume, proiectul: „I Grandi Libri della Religione nr. 8 şi 9: pentru ISBN: --60008 şi –60009; cod EAN 9770038156215).
• Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, ISBN 88-8289-070-8.
• Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN), ISBN 88-8058-748-X.
• Fabbretti Nazareno, I Vescovi di Roma, Ed. Paoline, Milano, ediţia a 2-a 1987, ISBN 88-215-1211-8.
• I Papi, Venti secoli di storia, Pontificia Amministrazione della Patriarcale Basilica di San Paolo, Libreria Editrice Vaticana, ediţia a 2-a, 2002, ISBN 88-209-7316-2.
• Mondin Battista, Nuovo dizionario enciclopedico dei Papi, storia e insegnamenti, Città Nuova, a 2-a ediţie, Roma 2006, ISBN 88-311-9230-2.
• Principe Pietro&Olcuire Gian Carlo, Tutti i Papi da S. Pietro a Benedetto XVI, Libreria Editrice Vaticana, Roma 2005, ISBN 88-209-7728-1.
• Piazzoni Ambrogio M., Storia delle elezioni Pontificie, ediţia a 3-a 2005, Piemme, Casale Monferrato, ISBN 88-384-1060-7.