Papa Hygin

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Hygin

cca. 136140 sau 138142; grec; sf. 11 ianuarie.


Origine

Conform surselor antice, Papa Hygin a fost a al 9-lea papă. Sunt mai multe ipoteze cu privire la durata pontificatului său. Catalogul Liberian din sec. al IV-lea vorbeşte de 12 ani; Eusebiu din Cezareea şi Liber Pontificalis menţionează 4 ani iar istoricii apreciază ca această durată este mai probabilă şi acceptabilă. Papa Hygin este menţionat de Eusebiu, care afirmă că acesta a decedat în primul an al domniei lui Antoninus Pius, împărat în anii 138 - 161, ceea ce înseamnă că Papa Hygin a decedat în 138 - 139.

Conform Liber Pontificalis, Papa Hygin a fost un filosof grec provenit de la Atena (şi acest fapt pare probabil, mai ales dacă se ia în consideraţie că au existat cazuri asemănătoare cum ar fi cel al Sf. Iustin – filosof şi apologet – venit din Orient la Roma (100 – 165).

Celelalte afirmaţii din Liber Pontificalis sunt că a reorganizat ierarhic clerul, că a fost înmormântat alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică.


Realizări

În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin şi Chedron, care au cauzat apariţia unor curente creştine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparţinând doar membrilor care posedau cunoaşterea supremă (gnosa) şi combina filosofia greacă cu învăţătura creştinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituţional al Papei Hygin este incert.

Decretul

  • A determinat prerogativele clerului,
  • A stabilit gradele ierarhiei eclesiastice,
  • A orânduit ca naşii de botez să aibă grija creştină faţă de cei botezaţi,

decretând ca toate bisericile să consacre acest lucru.

Martir

A murit ca martir în timpul persecuţiei anticreştine a Împăratului Roman Marcus Aurelius, dar nu este verificabil acest lucru.

Bibliografie

  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).