Patriotism

Patriotismul este o componentă a caracterului persoanei şi colectivităţii unui popor. Patriotismul constă într-un element de conştiinţă prin care se atribuie valoare supremă existenţei, apărării şi perpetuării poporului propriu pe teritoriul pe care trăieşte. Alături de preţuirea acestor valori componenta caracterială are o latură acţională care constă în atitudine conformă convingerii că trebuie apărată existenţa, spaţiul, cultura materială şi spirituală a poporului. Această latură activă a caracterului asigură materializarea patriotismului în fapte. Alături de componentele cognitive şi acţionale patriotismul are o inseparabilă componentă afectivă constând în ataşamentul necondiţionat faţă de poporul din care persoana face parte, fiind trăită ca stare de armonie cu familia, neamul, colectivitatea din care descinde.

Patriotismul este dragoste de popor şi de ţară. Este sentimentul profund generat de evoluţia istorică milenară a unui neam pe teritoriul propriu. Patriotismul este generat de spiritul de rasă şi de spiritul neamului şi al poporului şi este condiţionat de factorii naturali, economici, comunitari, istorici şi culturali. Patriotismul este o ipostază a conştiinţei sociale ce a dobândit o importanţă deosebită în perioada formării naţiunilor şi statelor naţionale în epoca ascensiunii burgheziei care lichida orânduirea feudală şi fărâmiţarea feudală unificând poporul în naţiune. Patriotismul este o constantă a conştiinţei poporului dar el poate fi abandonat de subgrupuri ale poporului datorită sciziunii motivaţiilor oamenilor din aceste subgrupuri. În general abandonarea conştiinţei patriotice este făcută de acele grupuri sau persoane care îşi leagă viaţa de activităţile străinilor. Printre grupurile care trădează patria în epoca contemporană au fost grupurile capitaliste transnaţionale. Între patriotism şi imperialism este incompatibilitate deoarece încălcând drepturile altor popoare imperialismul periclitează poporul propriu. Atitudinea patriotică corectă este respectul uman al popoarelor lumii.

Patrioţii autentici sunt oamenii muncii , oamenii care îşi bazează existenţa pe viaţa trăită în ţară şi pentru ţară fiind prin aceasta cei mai consecvenţi apărători ai independenţei naţionale a ţării. Între patrioţi şi ţara lor există o legătură vitală şi de aceea ei fac sacrificii supreme pentru destinul patriei, pentru eliberarea de cotropitori, de asupritori şi pentru dezvoltarea şi emanciparea poporului. Patriotismul înseamnă de asemenea şi iubirea limbii poporului şi culturii create de popor.

Patriotismul se dovedeşte în perioade de încercări grele, fie de presiuni externe, fie de cotropire sau de ocupaţie străină. Acestea sunt împrejurări în care se verifică conştiinţa patriotică.

Situaţiile critice pentru popor în care sentimentul patriotic este periclitat sunt create şi de raporturile interne dintre grupurile sociale ce se confruntă pe temeiul proprietăţii şi în această conjunctură patriotismul slăbeşte în atitudinea grupurilor care vor să acapareze avuţia poporului prin deposedarea majorităţii. În acest caz diferenţierea puternică a poporului ajunge să producă opoziţie şi chiar conflict în interiorul naţiunii punând în pericol ataşamentul spiritual al oamenilor la tradiţie şi la valorile care au consfinţit un mod de viaţă unitar moştenit din strămoşi. În acest prag critic patriotismul este atacabil de forţe străine, ostile pentru a submina unitatea, eficacitatea şi puterea poporului.

Patriotismul ca proprietate a conştiinţei cetăţeneşti şi naţionale este necesară tuturor membrilor unui popor dar este o condiţie fără de care nu se poate a acelor oameni care sunt special însărcinaţi de popor cu apărarea naţională, activitatea economică, ordinea socială internă, educaţia, asistenţa sanitară şi în general a oamenilor care lucrează cu oamenii.