Percepere

Perceperea este prelucrarea psihică primară profundă a informaţiei în care senzaţiile sunt unificate astfel încât obiectul prezent este reflectat psihic în întregimea sa. Baza perceperii este existența obiectivă, obiectul prezent care influențează organele de simțire în mod independent de subiect. Perceperea apare din nevoia viețuitoarelor de a reflecta individual și integral obiectele asupra cărora operează în cadrul activităților vitale. Perceperea constă în comfigurarea mulțimii senzațiilor pe care le are subiectul asupra unui obiect dat. În percepere se corelează părțile conform configurației fenomenale a obiectului prezent. Perceperea este condiționată de obiect, de senzațiile care stau la baza ei și de achiziția unei experiențe cu obiectul precum și de raportul subiectului cu obiectul. De asemenea procesul perceperii este condiționat de starea și funcționarea aparatului perceptiv la care contribuie și memoria precum și aparatul gândirii. În gnoseologia idealistă subiectivă se considera perceperea ca fiind proces anterior existenței obiectului, obiectul fiind creat de activitatea de percepere. În cercetarea psihologică s-au emis ipoteze diferite în care se accentua rolul preponderent al perceperii și ipoteze în care se supralicita rolul senzațiilor în procesul de reflectare a obiectului. În raport cu simțirea, perceperea este secundară întrucât presupune că subiectul a simțit obiectul sub diferite aspecte și are deja câteva senzații dinspre obiect. Rolul perceperii în filogeneză este consolidarea experienței și de elaborare de sisteme operaționale transmisibile ereditar. În ontogeneză rolul perceperii este unul formativ pentru aparatul de cunoaștere individuală a lumii. Perceperea se produce în mai multe faze.

Acest articol este un ciot. Poţi contribui la creşterea Metapedia dezvoltându-l.