Vasile Conta

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Vasile Conta (n. 15 noiembrie 1845, com. Ghindăoani, judeţul Neamţ; d. 22 aprilie 1882, Iaşi) a fost filozof, scriitor, ministru român.


Opere principale

  • Teoria fatalismului (1875-1876)
  • Teoria ondulaţiunii universale (1876-1877)
  • Încercări de metafizică (1879)
  • Bazele metafizicii (1890).

Lucrările sale filosofice s-au tipărit şi în limba franceză la Paris, Bruxelles şi Iaşi, bucurându-se de apreciere dincolo de graniţele ţării. Filosofia materialistă a lui Vasile Conta, ideile lui ateiste au avut un ecou în ţară, în cercurile progresiste ale vremii, găsind adepţi printre oamenii de ştiinţă, ca şi în rândurile tinerilor; pentru unii dintre aceştia ea a constituit o punte de trecere spre concepţia marxistă. Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieţii sau postum, au apărut atât în româneşte cât şi în franceză, mai toate bucurându-se de prefeţe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români şi străini. Astfel, Teoria fatalismului, apărută în româneşte în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefaţă de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; Originea speciilor, apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în limba franceză în 1888, la Iaşi; Încercări de metafizică (1879) va apărea şi în franceză, la Bruxelles, în 1880 cu titlul Introduction a la Métaphysique . Postum vor apărea: Bazele metafizicii (în limba franceză, în traducerea lui D. Rosetti-Tescanu cu titlul Les fondaments de la métaphysique, Paris, 1890); Întâiele principii care alcătuiesc lumea (în limba franceză cu titlul Premiers principes composant le monde , 1888, Iaşi) ş. a. Prima ediţie a operelor complete ale lui Vasile Conta apare în 1914, coordonată de Octav Minar, la editura C. Sfetea, Bucureşti, şi cuprinde, pe lângă operele menţionate, scrisori, acte şi manuscrise inedite (poezii, cugetări, discursuri parlamentare, articole politice, studii juridice, proiecte de lege şi regulamente, însemnări, note explicative). Sunt publicate, în această ediţie, scrisorile primite de Vasile Conta de la L. Büchner. Ch. Darwin, E. Haeckel, O. Liebmann, E. Tylor, E. Zeller, H. Ulvici, E. Reich, J. Lubbock, B. Müller, N. Morisson, H. Delboeuf, Eltlruh. Între ediţiile operelor filosofice ale lui Vasile Conta se numără: Opere filosofice (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1922, ediţie îngrijită de Nicolae Petrescu); Opere filosofice (ediţie îngrijită de N. Gogoneaţă, Editura Academiei, 1967); Scrieri filosofice alese (ediţie îngrijită de Nicolae Gogoneaţă, Editura Minerva, Bucureşti, 1975) ş.a. Lucrările lui V. Conta au fost recenzate de numeroase reviste străine de prestigiu printre care: Revue Philosophique, La Critique Philosophique, La Revue de Belgique, Athaeneum, Menschentum, Journal d’Hygiene ş.a. De o mare atenţie se vor bucura în ţară operele filosofului român din partea lui Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi, I. Nădejde etc. care vor puncta elogios realizările lui V. Conta nu numai în filosofie, dar şi în conferinţe publice, articole şi discursuri parlamentare.

Contribuţii

În istoria filosofiei româneşti, opera lui Vasile Conta a înscris o pagină memorabilă, aducând din nou - după lucrările lui Dimitrie Cantemir şi Nicolae Bălcescu - cultura noastră pe arena ştiinţifică europeană. Scrierile lui Vasile Conta prezintă un moment important în evoluţia gândirii româneşti. Materialismul său este o expresie a ideologiei elementelor radicale ale burgheziei româneşti din deceniul al VIII-lea şi al secolului al XIX-lea. Gândirea sa filosofică s-a format, în condiţiile orientării materialiste a ştiinţelor naturii în ţara noastră, sub influenţa materialismului francez, a materialismului vulgar şi a cuceririlor ştiinţelor naturii, în special a darwinismului.

Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de ştiinţele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluţiei pe care a intitulat-o "Teoria ondulaţiunii universale". Evoluţionismul lui Vasile Conta are, în ansamblu, un caracter mecanicist, dar cu toate acestea, concepţia lui conţine şi unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influenţa lui Herbert Spencer, adoptând necritic "teoria organicistă".

A fost cel dintâi filosof român care a pus bazele «unui sistem filosofic propriu, original. Influenţat de empirismul englez, pozitivismul, francez şi materialismul german, atacă chestiunile de bază ale epistemologiei, punând la baza cunoaşterii experienţa, în concepţia sa, materia se metamorfozează neîncetat, luând forme niciodată identice unele cu altele, întreaga existenţă se supune "mişcării ondulatorii", care apare astfel ca o "lege fatală", adică necesară, a universului. Ca filosof determinist, afirmă că toate fenomenele de care se ocupă'"ştiinţele pozitive" sunt "regulate de către legi inflexibile". Respingând liberul arbitru, exclude deplina , libertate a voinţei. ("Prin urmare, nu există nimic din tot ceea ce s-a numit voinţă liberă omenească sau dumnezeiască").

În concepţia sa, există un determinism universal, care se manifestă în toate domeniile: natură, conştiinţă, economie şi viaţa socială. Determinismul social este explicat prin apelul la datele istoriei, economiei şi ale statisticii. Istoria este o ştiinţă care ne arată "legătura de cauză şi efect sau legătura de evoluţiune ori metamor­fozare ce există între faptele sociale ce se succedă în curgerea vremii". Ea a încetat de a mai fi "o poveste a faptelor eroice ale unor oameni de seamă", care acţionau "după bunul lor plac", istoria căutând acum legi, legăturile dintre "faptele sociale". Dezvoltarea, progresul sunt rezultat al mişcării ondulatorii, care se înfăptuieşte prin apariţia şi dispariţia formelor materiale deosebite calitativ unele de altele; pe calea înlăturării vechilor forme materiale şi a apariţiei unor forme noi, mai perfecte, pe calea luptei noului cu vechiul, în succesiunea permanentă din procesul evoluţiei formelor materiale, fiecare fenomen dispare odată co apariţia altui fenomen mai perfect, exemple fiind luate din dezvoltarea ideilor sau procesul adevărului. Izvorul dezvoltării se află în interiorul fenomenelor, "în fiecare fiinţă vie, evoluţiunea complexivă rezultă mai cu seamă din echilibrul şi lupta forţelor interne, adică a acelor forţe care se nasc din interiorul forţelor ce evoluează".

Legături externe