Verner von Heidenstam

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Verner von Heidenstam (n. 6 iulie 1859 Olshammar (Örebro) - d. 20 mai 1940 Övralid ) a fost un poet şi prozator suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1916.

Motivaţia Juriului Nobel

"ca o recunoaştere a importanţei sale ca reprezentant al unei noi faze în beletristica noastră".

Date biografice

Verner von Heidenstam se trage dintr-un neam de diplomaţi şi ofiţeri. S-a născut în 1859 la conacul părintesc din Olshammar, lângă Vättern, unde şi-a petrecut copilăria şi în adolescenţă vacanţele de vară. Atmosfera din vechiul conac şi copilăria lui lipsită de fraţi şi surori, înclinaţia pentru fantezie şi reverie în mijlocul naturii, au lăsat amprente puternice în opera lui de mai târziu. Astfel, conacul din Olshammar apare în poezia "När kastanjerna blommade (Când castanii înfloreau). La şaptesprezece ani se îmbolnăveşte grav, abandonează şcoala şi - conform indicaţiilor medicale ale epocii - pleacă în lungi călătorii în sudul Europei şi în "Levant". La vârsta de douăzeci de ani pleacă la Roma pentru a studia pictura. Curând se căsătoreşte cu Emilia Uggla - împotriva părerii familiei - şi timp de şapte ani duce o viaţă nestabilă, locuind în Italia, în Franţa şi în Elveţia. Treptat se convinge că nu e dotat pentru pictură, ci pentru literatură. Are norocul să petreacă un timp în Elveţia în preajma lui August Strindberg - care era deja un scriitor consacrat - prilej pentru Heidenstam de a cunoaşte punctele de vedere radicale ale secolului al XIX-lea însă fără să împărtăşească şi să înţeleagă gravele probleme sociale.

În 1887 se împacă cu tatăl său, care moare curând, şi rămâne definitiv în Suedia. În 1888 scoate prima sa culegere de poezii, Vallfart och vandringsår (Pelerinaj şi ani de călătorii), care reprezintă o detaşare faţă de lirica secolului al XIX-lea. Partea cea mai importantă a culegerii, Österländska minnem och myter (Mituri şi amintiri orientale) reprezintă un protest atât împotriva ascetismului, cât şi a cultului dezvoltării tehnicii şi a progresului social. Ajunge, în această parte a culegerii, la un fel de admiraţie pentru lenea orientală, ca artă a unui mod de viaţă comod. Alte poezii din această culegere au coloratura poveştilor din O mie şi una de nopţii, cu nota lor fantezistă şi superficială, cu acceptarea indolenţei ca mod de viaţă. Totuşi, afişarea acestor "concepţii", nu reprezintă decât un mod de a protesta împotriva unei literaturi învechite. Mica culegere de versuri de mai târziu, Ensamhetens tankar (Gândurile singurătăţii) îl prezintă pe Heidenstam ca un fin autoanalist, plin de nostalgia casei şi a patriei. În proză, Heidenstam debutează cu un roman nesemnificativ, Endymion, tot pe motive orientale. Mai original este romanul Hans Alienus (1892), în care se dezbat probleme vechi şi noi, lumea cavalerească şi adânca filosofie. Hans Alienus, funcţionar la Bliblioteca Vaticanului, încearcă nu numai să se lămurească, ci să trăiască. Îşi caută dezlegarea în lumea frumosului şi a plăcerii, în spiritul romantismului începutului secolului al XIX-lea.

Bibliografie

Poezie

  • Vallfart och vandringsår (Anii de pelerinaj şi rătăciri) (1888)
  • Endymion (1889)
  • Hans Alienus (1892)
  • Dikter (Poeme) (1895)
  • Nya dikter (Noi poeme) (1915)

Romane istorice