Alba Iulia

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Alba Iulia, mai demult Bălgrad, Bălgărad în dialectul săsesc Weissenbrich, în germană Weißenburg, Weissenburg, Karlsburg, Carlsburg, în maghiară Gyulafehérvár, Károlyfehérvár, Erdélyifehérvár, Fehérvár, Fejérvár, în limba latină Apulum este un municipiu, reşedinţa judeţului Alba, Transilvania, România. Are în componenţă localităţile Oarda şi Pâclişa. La recensămâtul din 2002 au fost înregistraţi 66.369 locuitori. Între anii 1541 si 1600, orasul a devenit capitala Voievodatului autonom al Transilvaniei şi pentru o scurtă perioadă de timp a fost capitală primei uniuni a statelor române, sub sceptrul glorios al marelui voievod Mihai Viteazul.

Etimologie

Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraş exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat mentionat pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. Ruinele zidului dacic şi al impresionantei porţi sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate in "Traseul celor trei fortificaţii"[1] din cartierul Cetate. După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271, viaţa urbană s-a stins treptat. În evul mediu oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administraţiei Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Pricipatului Transilvaniei. Denumirea latină a oraşului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad ("Cetatea Albă"). Mihai Viteazu şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Numele oraşului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a românilor, desăvarşită la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

Istorie

Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existenţa pe acest teritoriu şi în împrejurimile lui imediate, a unor aşezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a oraşului s-a descoperit o importantă aşezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori şi agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul oraşului - La vii, Platoul romanilor - au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului (1700-1000 î.C.).

Demnă de menţionat este şi cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălţimile din stânga Mureşului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la jumătatea mileniului I î.C. este fortificată cu valuri de pământ şi şanţuri, îngloband un teren de aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureşului, a fost, probabil, un centru tribal tracic de seamă. O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic, social şi economic al acestor locuri şi aceştia sunt dacii. Ei pun bazele unei aşezări puternice - Apoulon - ce se va impune mai târziu.

În jurul castrului întemeiat de romani, au luat naştere două oraşe cu numele de Colonia Aurelia Apulensis şi Colonia Nova Apulensis.

În anul 953 căpetenia maghiară Zsombor s-a botezat, luând numele de Iuliu (Gyula). Pentru a deosebi „Cetatea Albă” din Transilvania de celelalte oraşe cu acelaşi nume (ex. Alba Regală, Székesfehérvár, respectiv Belgrad, Nándorfehérvár), maghiarii au denumit cetatea de pe Mureş "Gyulafehérvár", adică „Cetatea Albă a lui Jula” (în maghiară „Gyula”). Numele a fost tradus în latină - „Alba Iulia”. Acest nume este folosit şi astăzi.

Alba Iulia a fost capitala principatului Transilvaniei (1542-1690), dupa ce in prima faza a depins de episcopul Transilvaniei. Transilvania, chiar si în vremea cât s-a aflat în cadrul Regatului ungar, nu a renuntat la autonomia sa. Dinastia Corvinestilor, prin Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei (1446-1453), a deschis drumul înnoirilor, al corelarilor la realitatile occidentale.

Din a doua jumatate a secolului XVI, dupa disparitia Regatului ungar în urma înfrângerii suferite în fata trupelor otomane la Mohacs (1526), Transilvania devine tributara Portii, bucurându-se însa de o deplina autonomie interna. Si-a putut astfel continua nestânjenita dezvoltarea culturala.

Din 1576, când pe tron se urcă Stefan Bathory, voievodul dintre 1571 si 1575, devenit acum principe, dar si rege al Poloniei, situatia la curtea transilvana se schimba radical. In final de epoca renascentista, plina de acerbe confruntari între Reformă si Contrareformă, dar si de presiunea puterii otomane, la curtea de la Alba Iulia domneste o adevarată dinastie de principi "apuseni" - Bathorestii.

Palatul principilor transilvani, initial unul episcopal, a fost refacut din temelii de catre Ioan II Sigismund (1540-1551, 1556-1571). Bathorestii au fost cei care i-au dat stralucirea. Primul, în ordine cronologica, Stefan Bathory, l-a refacut în stil italian. El si-a legat numele si de alte constructii, cum ar fi podul peste Mures si apeductul din palat. Iar nepotul sau, principele Sigismund (1581-1597, 1598-1599, 1600-1601), s-a remarcat si el prin mici adaosuri. In 1590, el a cerut sa se reconstruiasca orga catedralei, distrusa în timpul confruntarilor religioase din 1566.

La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând unirea politică a celor trei ţări româneşti sub cârmuirea sa.

În secolul XVII a fost un important centru al tipăriturilor româneşti, iar locuitorii oraşului au participat la Revoluţia de la 1848-1849.

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România a fost proclamată la 1 Decembrie 1918 prin Declaraţia de la Alba Iulia.

Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor 1 Decembrie 1918, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.

Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Erau două etape importante în drumul greu spre mântuire. Aici era locul unde trebuia să se adune norodul la Marea Unire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai libertăţii şi unirii românilor vor lumina gândurile celor strânşi aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.

La 15 octombrie 1922, în Alba Iulia a avut loc, la Catedrala Reîntregirii, încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti cu Ţara, sub sceptrul aceluiaşi monarh.

La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Naţional-Ţărănesc, în cadrul unei vaste campanii de răsturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat circa 100.000 de cetăţeni.

În anul 1933 oraşul nord-italian Alessandria a donat oraşului Alba Iulia o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), ca semn al moştenirii culturale latine comune. La data de 13.04.2007 a avut loc inaugurarea oficială a „Pieţei Allessandria” în Alba Iulia, în care este amplasată statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al înfrăţirii dintre Alba Iulia şi Alessandria.

În 1968, oraşul este declarat municipiu.

La 1 decembrie 1990, la Alba Iulia s-a sărbătorit pentru prima oară ziua naţională a României.

Populaţia

La recensământul din 2002 populaţia municipiului era de 66.406 locuitori.

Structura etnică

La recensământul din 2002 a fost înregistrată următoarea structură etnică:

  • Români: 62.722 (94,45 %)
  • Maghiari: 1.836 (2.76 %)
  • Ţigani: 1.475 (2.22 %)
  • Germani: 217 (0.32 %)
  • Alţii: 0,25%

Date geografice

Judeţul Alba este situat în partea centrală a României, în zona de contact a Podişului Transilvaniei cu Munţii Apuseni şi Carpaţii Meridionali, pe cursul mijlociu al râului Mureş, care traversează judeţul de la nord – est (în zona Ocna Mureş), la sud – vest (în zona Sibot). Oraşe: Alba Iulia - reşedinţă de judeţ (cu 73.000 locuitori, situat la o altitudine de 330 m, în estul Munţilor Apuseni, la confluenţa Ampoiului cu Mureşul); Abrud; Aiud; Blaj; Câmpeni; Cugir; Ocna Mureş; Sebeş; Teiuş; Zlatna.

Sport

Alba Iulia are o echipă de fotbal Unirea Alba Iulia (Liga 1) și o echipă de baschet Universitatea 1 Decembrie Alba Iulia (divizia A).

Administraţie

În Alba Iulia îşi are sediul o Curte de Apel. Raza teritorială a acesteia se întinde asupra judeţelor Alba, Sibiu şi Hunedoara.

La Alba Iulia este centrul administrativ al Regiunii de Dezvoltare Centru (raza teritorială a acesteia se întinde asupra judeţelor Alba, Braşov, Sibiu, Harghita, Covasna,Mureş)

În Alba Iulia îşi are sediul central Agenţia Naţională a Zonei Montane.

În Alba Iulia este sediul unei Arhiepiscopii Ortodoxe (raza teritorială a acesteia se întinde asupra judeţelor Alba şi Mureş. [2]

La Alba Iulia este sediul Arhidiecezei Romano-Catolice. Aici se găseşte cea mai importantă Arhiepiscopie Romano-Catolică din Transilvania, infinţată chiar de Sf. Stefan in anul 1009 (a doua ca importanţă ierarhică din România), ce are in cuprinsul său aproximativ 440 000 de credincioşi romano-catolici, aflată sub jurisdictia directă a Sfantului Scaun - Vatican.

Arhiepiscopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Alba Iulia şi Făgăraş, cea mai mare eparhie a Bisericii Române Unite, atât ca suprafaţă geografică cât şi ca număr de credincioşi.


Obiective turistice

Principala zonă istorică a oraşului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit oraşul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreaţa în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 1716-1735, dupa un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porţilor triumfale ce asigurau accesul, iniţial în număr de şase.

Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificaţiei sunt: Catedrala Reîntregirii, Muzeul şi Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolică, Celula lui Horea, Closca şi Crisan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat in memoria lui Horea Closca si Crisan,etc.

În interiorul Catedralei Reîntregirii se află două importante lucrări de artă care au scăpat de teroarea şi prigoana comunismului, reprezentand monarhia româneasca în acea perioadă, Regele Ferdinand şi Regina Maria, capetele încoronate în anul 1922 în aceasta catedrală. În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul Ioan de Hunedoara. Pe partea laterală stânga a Catedralei Romano-Catolice, deasupra unui vitraliu se poate vedea o interesantă poziţionare a trei capete de cal cu trei urechi, fiecare cap cu câte doua urechi, sculptură realizată şi poziţionată într-un mod interesant. În cripta catedralei se află înmormântat episcopul Áron Márton.

Catedrala romano-catolică Sf. Mihail este o remarcabilă operă de arhitectură religioasă în stil romanic tarziu, cel mai valoros monument de arhitectura din Transilvania, de aceasi varsta cu celebra Catedrala Notre-Dame de Paris, 1247 - 1291. A fost construită în perioada 1247-1291 şi se pare că la elaborarea planurilor iniţiale a contribuit şi arhitectul francez Villard de Honnecourt.

Cultură, educaţie

Legături externe

Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Alba_Iulia&oldid=10190”