| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Anatole France
Anatole France -- (n. 18 aprilie 1844, Paris - d. 12 octombrie 1924) este numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921.
Cuprins
Motivaţia Juriului Nobel
„ca o recunoaştere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin nobleţea stilului, o adâncă simpatie faţă de oameni, graţie şi un autentic temperament galic”.
Date biografice
Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris ca fiu al unui librar erudit, care-l iniţiază în meseria sa îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al Colegiului Stanislas din Paris, perioadă în care colaborează la Buletin du bouquiniste şi la Le Chasseur bibliographe. Autor de poeme de dragoste inspirate de iubirea sa nefericită pentru actriţa Élise Devoyod, (1885, îl cunoaşte pe editorul Lemerre, advărat mecena al poeţilor parizieni. Devine lector la editura acestuia (1869). Este mobilizat în garda naţională (1870). Sub diferite pseudonime, publică versuri,articole, pastişe. Îşi face debutul editorial cu eseul Alfred de Vigny (1868). Sub semnătura Anatole France, publică la Lemerre volumul de poezii Poèmes dorés (Poeme aurite)în anul 1873. Înlătură din culegerea de versuri Le Parnasse contemporain publicată de editura Lemerre în 1875, poeziile lui Verlaine, Mallarmé, Charles Cros. Devine bibliotecar la Senat (1876). Apare primul său roman Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) (1881), premiat de Academia franceză. Începe să frecventeze saloanele doamnelor de Loynes şi Arman de Caillavet (1883). În acelaşi an are loc întâlnirea sa cu Renan. Este reprezentata piesa Noces corinthiennes (Nunta din Corint) în anul 1884. Devine director al revistei Les Lettres et les Arts (1885) şi cronicar al revistei Le Temps (1887), calitate în care va face elogiul lui Zola (1892). În 1890, îşi dă demisia din postul de bibliotecar la Senat. Este anul când are loc întâlnirea sa cu Charles Maurras şi când publică romanul Thaïs. Călătoreşte , împreună cu doamna de Caillavet, în Italia (1893), divorţând de Marie-Valérie Guérin de Sauville, cu care se căsătorise în 1877.
Bibliografie
Romane, povestiri
- Jocaste et le Chat maigre (Iocasta şi pisica cea jigărită) - (1879)
- Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) - (1881)
- Les Désirs de Jean Servien (Dorinţele lui Jean Servien) - (1882)
- L'Abeille (Albina) - (1883)
- Le Livre de mon ami (Cartea prietenului meu) - (1885)
- Nos enfants, scènes de la ville et des champs - (1886)
- Balthazar - (1889)
- Thaïs - (1891)
- L'Étui de nacre (Cutia de sidef) - (1892)
- La rôtisserie de la reine Pédauque (Birtul "La Regina Pédauque) - (1893)
- Les opinions de Jérôme Coignard (Părerile lui Jérôme Coignard) - (1893)
- Le Lys rouge (Crinul roşu) - (1894)
- Le Jardin d'Épicure (Grădina lui Epicur) - (1895)
- Le Puits de Sainte Claire (Puţul sfintei Clara) - (1895)
- L'Orme du Mail (Ulmul din parc) - (1897)
- Le mannequin d'osier (Manechinul de nuiele) - (1897)
- L'Anneau d'améthyste (Inelul de ametist) - (1899)
- Clio - (1900)
- L'Affaire Crainquebille (Afacerea Crainquebille) - (1901)
- Histoires comiques (Poveste comică) - (1903)
- Sur la pierre blanche (Pe lespedea albă) - (1905)
- L'Ile des Pingouins (Insula pinguinilor) - (1908)]
- Les Contes de Jacques Tournebroche (Povestirile lui Jacques Tournebroche) - (1908)
- Les Sept Femmes de Barbe Bleue (Cele şapte neveste ale lui Barbă Albastră) - (1909)
- Les Dieux ont soif (Zeilor le e sete) - (1912)
- La révolte des anges (Revolta îngerilor) - (1914)
- Le Petit Pierre (Micuţul Pierre) - (1918)
- Le Procurateur de Judée (Guvernatorul Iudeii) - (1918)
- Marguerite - (1920)
- Le comte Morin (1920)
- La Vie en fleur (Viaţa în floare) - (1922)
Poezie
- Poèmes dorés (Poeme aurite)(1873)
Teatru
- Noces corinthiennes (Nunta din Corint) - (1876)
