Horia Sima
De la Metapedia
Horia Sima (n. 3 iulie 1906, Mândra, Sibiu - d. 1993) a fost profesor de limba română, om politic român, şi comandantul Mişcării Legionare.
Cuprins |
[modifică] Biografie
[modifică] Studii, profesorat
Horia Sima s-a născut la 3 iulie 1906 în satul Mândra din judeţul Făgăraş. În anul 1926 se număra printre cei 19 absolvenţi ai liceului de elită "Radu Negru" din Făgăraş,http://radunegru.licee.edu.ro/ , ca şef de promoţie, la bacalureat luând media 10(în sistemul actual de notificare). A terminat studiile universitare la Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filosofie (1926 - 1932). Din 1932, a practicat ca profesor de limba română, fiind numit la Liceul din Caransebeş.
[modifică] Mişcarea legionară
Intrat în Mişcarea Legionară în octombrie 1927, în cuibul condus de Andrei Ionescu, conform unor surse legionare, "desfăşoară o intensă activitate legionară, înscriindu-se în toate iniţiativele de luptă ale Legiunii."
În octombrie 1935, Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează Regiunile Legionare, numindu-l pe Horia Sima Şef al Regiunii a IX-a - Banat. După instaurarea dictaturii carliste şi arestarea lui Corneliu Codreanu în primăvara anului 1938, din iniţiativa mai multor legionari de frunte, nearestaţi încă, se constituie un grup de organizare şi coordonare a activităţii legionare, grup din care au făcut parte printre alţii şi Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima şi Ion Antoniu.
La 16 iunie 1938 are loc reorganizarea Comandamentului de Conducere a Mişcării Legionare, iar Horia Sima primeşte însărcinarea de refacere imediată a organizaţiilor legionare din ţară intrate în clandestinitate şi adăpostirea legionarilor scăpaţi de arestare, aflaţi sub urmărirea agenţilor siguranţei carliste.
[modifică] Asasinate
La 29 - 30 noiembrie 1938 sunt executaţi Zelea Codreanu şi alţi 13 şefi legionari, sub directivele primului ministru Armand Călinescu, din ordinul Regelui Carol II, Întrucât tot mai mulţi legionari erau în pericol iminent de a fi arestaţi mulţi dintre ei se refugiază în Germania nazistă. Alături de ei, Horia Sima trece frontiera în Ungaria şi se refugiază la Berlin. Are loc organizarea Comandamentului Legionar din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borşa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant şi Constantin Papanace. Horia Sima este însărcinat cu legăturile cu ţara.
La 15 august 1939 pleacă în misiune spre ţară, reluând legaturile cu organizaţiile legionare. La 21 septembrie 1939, primul ministru Armand Călinescu este ucis la Bucureşti de către un grup de legionari conduşi de avocatul Miti Dumitrescu. Legionarii din acest grup s-au predat autorităţilor care i-au torturat, şi fără a fi judecaţi au fost executaţi în acelaşi loc unde a fost împuşcat Armand Călinescu. Cadavrele au fost apoi ţinute expuse timp de câteva zile iar elevii erau aduşi, în frunte cu profesorii să vadă macabra scenă unde era pusă o placardă pe care scria "Aşa vor muri toţi trădătorii de ţară".
În noaptea de 21 – 22 septembrie s-a format un nou guvern condus de generalul Argeşeanu care a avut misiunea de a ordona represalii împotriva Mişcării Legionare. În acea noapte, după datele oficiale, au fost omorâţi peste 500 de legionari în toată ţara. Din fiecare judeţ trebuiau executaţi cel puţin 5 legionari. Au fost împuşcaţi în lagărele şi închisorile politice, în interiorul caselor sau în curte de faţă cu familiile. Apoi trupurile au fost expuse în centrele oraşelor timp de 3 zile şi de asemena elevii de liceu au fost aduşi împreună cu profesorii ca să le vadă. Alţii, nu puţini, au fost torturaţi şi arşi de vii. Liderii partidelor politice tradiţionale nu au protestat faţă de eliminarea unor oameni nevinovaţi.----
[modifică] Reîntoarcerea în România
La 26 octombrie, se reîntoarce în Germania. În ianuarie 1940, conducerea Grupului Berlin este peluată de Horia Sima şi Constantin Papanace. La 5 mai 1940, trece din nou în mod clandestin frontiera iugoslavă împreuna cu un grup de legionari. Arestat în satul Clopodia la 19 mai, unde se ascunsese, este trimis sub o pază severă la Bucureşti.
La 14 iunie 1940, după numeroase anchete în prezenţa generalului Bengliu, a ministrului de interne Mihail Ghelmegeanu şi a şefului Siguranţei, Nicki Ştefănescu, este eliberat. Este momentul când începe revoluţia legionară care a dus la răsturnarea dictaturii regale, din 3 - 6 septembrie 1940 şi forţarea abdicării regelui Carol al II-lea de la conducerea ţării.
La 6 septembrie 1940 are loc întrunirea Forului Legionar care, prin cuvântul lui Corneliu Georgescu (unul dintre fondatorii Mişcării), îi încredinţează conducerea Legiunii.
[modifică] Statul Naţional-Legionar Român
La 14 septembrie 1940, lua fiinţă Statul Naţional-Legionar Român. Horia Sima a fost numit, conform alianţei politice, vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Cererile îndreptăţite ale legionarilor pentru intrarea în guvern au fost constant respinse de Ion Antonescu. ML era convinsă că războiul bătea la uşa ţării. Pentru ca România să poată face faţă unui conflict armat, ML a fost presată să asigure în fruntea statului un militar dispus să colaboreze şi bine primit de populaţie şi în special de armată. Aşa a ajuns Ion Antonescu la guvernare. Acesta, de unul singur, nu putea să ajungă şeful Statului. El nu era un lider politic şi nici nu avea o organizaţie proprie de acţiune. În timpul revoluţiei legionare Antonescu se afla cu domiciliu forţat la Mânăstirea Bistriţa.
Contra voinţei ei, pentru ca pregătirile de război să decurgă în condiţii bune, ML s-a văzut silită să lase în mâna lui Antonescu ministerele ce reprezentau armata, justiţia, finanţele şi serviciile secrete, deşi la conducerea lor se afla un adversar al legionarilor, Eugen Cristescu. Garda de Fier si Mişcarea Legionara au slujit cu credinţă interesele naţiunii române, dar Berlinul l-a preferat la conducere pe Antonescu, folosind ML ca o ameninţare faţă de eventualele încercări de autonomie ale generalului.
În timpul scurtei guvernări legionare (doar 4 luni) corupţia a fost eradicată, legea - întărită, drepturile omului, precum siguranţa persoanei, a libertăţii de exprimare, a exercitării profesiei, a proprietăţii au fost respectate cum nu fuseseră până atunci. Deşi România era ciuntită şi existau în ţară un milion şi jumătate de refugiaţi cărora trebuiau să li se asigure cele necesare traiului, iar la începutul lunii noiembrie ţara a fost zguduită de un devastator cutremur, economia a prosperat: dintr-un buget deficitar, în numai 3 luni, acesta a devenit excedentar, multe miliarde de lei–aur au intrat în visteria României. Din surse legionare aflăm că "se măresc salariile muncitorilor iar producţia agricolă şi cea industrială cresc cu peste 30%".
[modifică] 1944
După răsturnarea militară şi politică din România de la 23 august 1944, conform surselor legionare, Horia Sima ar fi fost chemat de Hitler pentru organizarea "rezistenţei româneşti" contra înaintării sovietice. Horia Sima a organizat un guvern în exil la Viena şi o "Armată Naţională" care ar fi numărat (după surse legionare) 12.000 de voluntari.
[modifică] 1945 - 1993
După încheierea războiului, Horia Sima s-a refugiat în Italia, Franţa şi se stabileşte în Spania. A predat la Universitatea din Barcelona în perioada lui Francisco Franco. Moare în 1993.
[modifică] Legături externe
- www.HoriaSima.com - pagină monografică dedicată vieţii şi operei lui Horia Sima
