Liga Apărării Naţional-Creştine

De la Metapedia

Liga Apărării Naţional-Creştine (prescurtat LANC) a fost un partid politic de orientare naţionalistă şi anti-iudaică din România, în perioada interbelică.

Congresul de înfiinţare a avut loc în 4 martie 1923, în Aula Universităţii din Iaşi. Preşedinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga ţară. La 26 martie 1923, Parlamentul României modifică art. 7 din Constituţie, dînd din oficiu cetăţenie deplină tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul ţării. LANC s-a împotrivit acestei măsuri şi a îndemnat studenţimea la manifestări de protest. Au loc ciocniri cu poliţia. În aceste mişcări studenţeşti un rol important l-a avut Corneliu Codreanu, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mişcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926 - 1927) un număr de 10 deputaţi. În anul 1927 un grup de tineri condus de Corneliu Zelea Codreanu se desprinde din Ligă şi formează Legiunea Arhanghelul Mihail. Motivul plecării a fost faptul că nu izbutise să obţină un loc de deputat în alegerile din mai 1926.

[modifică] Transformare în Partidul Naţional Creştin

În 14 iulie 1935, la Iaşi, Liga Apărării Naţional Creştine a fuzionat cu Partidul Naţional Agrar condus de Octavian Goga, formîndu-se Partidul Naţional Creştin.