Metapedia se dezvoltă continuu - și avem nevoie de ajutorul Dumneavoastră să menținem această dezvoltare. Vă rugăm să contribuiți la campania noastră de strângere de fonduri.

Legiunea Arhanghelul Mihail

De la Metapedia

Salt la: navigare, căutare

Legiunea Arhanghelul Mihail a fost o mişcare naţionalistă din România. Doctrina sa se baza pe credinţa în Dumnezeu, Neam şi Ţară. Scopul lor era reînnoirea spirituală şi morală, şi crearea unui om nou. Ei doreau modificarea structurii spirituale umane cu scopul de a-l face o persoană mai bună, mai inteligentă şi mai cinstită[1].

Cuprins

Istoria

Icoana Arhanghelului Mihail

Legiunea Arhanghelului Mihail a fost creată de către Corneliu Zelea Codreanu pe 24 iulie 1927 şi condusă de el însuşi până la asasinarea sa în 1938. În decursul timpului, Legiunea a avut mai multe nume din cauză că a fost de mai multe ori abuziv interzisă. A mai fost cunoscută şi sub numele de Mişcarea Legionară, iar membrii săi îsi spuneau legionari. Străinii şi presa au cunoscut-o sub numele de Garda de Fier. În alegeri a mai participat şi sub numele de Totul Pentru Ţară[2]. În martie 1930 Codreanu a decis să lanseze o nouă organizaţie naţională cu scopul de a combate propaganda comunistă din Basarabia. În acest sens a pus bazele Garzii de Fier ca o organizaţie ce conţinea “Legiunea Arhanghelul Mihail precum şi alte grupări de tineri care nu erau afiliate la niciun partid politic“[3].

Mişcarea Legionară a fost diferită de partidele fasciste. Istoricul liberal Neagu Djuvara spune următoarele:”Mai întâi, să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste”[4]. În timp ce Nae Ionescu a caracterizat Mişcarea Legionară ca fiind o expresie politică a ortodoxismului românesc.

Deoarece importanţa Mişcării Legionare crescuse foarte mult, pe data de 11 ianuarie 1931 Ion Mihalache a interzis-o, iar Codreanu a fost arestat. Însă în februarie justiţia a decis în favoarea lui Codreanu şi a organizaţiei sale. Pe 31 august 1931 în ciuda multelor obstacole, Corneliu Codreanu este proclamat deputat în judeţul Neamţ. Garda de Fier a fost dizolvată pentru a doua oară la 17 martie 1932 de guvernul Iorga-Argetoianu care a încălcat legea prin decizia luată. Imediat mulţi legionari au fost arestaţi. Chiar şi aşa tatăl lui Corneliu Codreanu, Ion Codreanu a devenit al doilea deputat legionar câştigând alegerile de la Tutova. (Pentru alegerile de la Tutova, Mişcarea a adoptat numele de "Gruparea Corneliu Zelea Codreanu"). În ziua de 17 iulie 1932 Garda de Fier a câştigat 70.000 de voturi obţinând 5 deputaţi în cadrul alegerilor generale. În anul următor pe 4 decembrie 1933 Corneliu Codreanu a distribuit un memorandum în care critica teroarea impusă de guvernarea liberală I.G. Duca împotriva Gărzii de Fier. Această teroare a culminat cu dizolvarea Garzii de Fier pe 10 decembrie 1933 de către I.G. Duca. Această a treia dizolvare a Gărzii de Fier a fost făcută cu scopul de a o împiedica să participe la alegeri. În jur de 18.000 de legionari au fost arestaţi şi închişi fără ca măcar nici să nu aibă mandate de arestare, iar alţii au fost asasinaţi. Ca o reacţie pentru interzicerea Gărzii de Fier, pe 29 decembrie 1933, premierul I.G. Duca a fost asasinat pe peronul gării Sinaia. Pe 20 martie 1935 Codreanu a creat partidul Totul Pentru Ţară. Oficial era preşedinte Generalul Gheorghe Cantacuzino dar partitul era condus de Codreanu. În 1936 pe 24 noiembrie un grup de 7 comandanţi legionari au plecat în Spania să lupte alături de naţionaliştii spanioli împotriva comunismului. Doi dintre ei Moţa and Marin au şi murit acolo. Creşterea simpatiei pentru legionari l-a determinat pe premierul Gheorghe Tătărăscu să ia noi măsuri împotriva Mişcării Legionare. Intre timp la 12 octombrie 1937 preşedinte al partidului devenise Gheorghe Clime. La alegerile generale din 20 decembrie 1937 Mişcarea Legionară a obţinut aproximativ 16% din voturi şi 66 de locuri în parlament în ciuda terorii organizate împotriva membrilor ei. Pe 21 februarie 1938 Codreanu a fost forţat de împrejurări să dizolve Totul Pentru Ţară şi să lichideze activitatea comercială dezvoltată de legionari pentru a nu intra în conflict cu autorităţile. Chiar şi aşa pe data de 30 martie 1938 Nicolae Iorga i-a intentat proces lui Codreanu pe baza unei scrisori. În acea scrisoare Codreanu denunţa atitudinea profesorului Nicolae Iorga ca fiind nedreaptă, spunându-i că “e necinstit sufleteşte”. În locul unui răspuns în scris Iorga i-a deschis un proces care a culminat cu închiderea şi asasinarea lui Codreanu. El a fost asasinat la 30 noiembrie 1938 împreună cu alţi 13 legionari de escorta de jandarmi care-i însoţea, la ordinul premierului Armand Călinescu[5] [6] [7].

Ascensiunea lui Sima

În primele luni ale celui de-al doilea război mondial, România a fost oficial neutră. În special după pactul Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939, care stipula printre altele, “interesul” Uniunii Sovietice în Basarabia, garanţiile anterioare ale Franţei şi Marii Britanii nu i-au ajutat României cum nu i-au ajutat nici Poloniei. Când Germania nazistă a invadat Polonia, România a acordat găzduire membrilor guvernului polonez aflaţi în refugiu. Regele Carol al II-lea a încercat să menţină neutralitatea ţării, dar predarea Franţei şi retragerea Marii Britanii din problemele Europei au făcut ca asigurările date României să nu mai aibă nicio valoare. O îndreptare a României către puterile Axei era proabil invevitabilă.

Pe 21 septembrie 1939, Armand Călinescu cunoscut ca fiind călăul Mişcării Legionare, a fost asasinat de un grup de legionari denumiţi mai târziu Răzbunătorii. Ei nu au încercat să scape ci s-au predat. “După ce au fost torturaţi timp de opt ore, poliţia i-a executat fără a fi judecaţi. Corpurile lor au fost aruncate într-o piaţă publică ca să fie expuse vederii trecătorilor“. Noua guvernare a generalului Argeşeanu a instaurat teroarea. În perioada 21-22 septembrie 1939 un număr de 252 de legionari au fost ucişi şi alte câteva mii au fost trimise în lagăre şi închisori[8]. Aproape toţi liderii legionari au fost ucişi. Totuşi la sfârşitul anului 1939 regele Carol al II-lea a încercat să facă o “reconciliere naţională”. Legionarii au fost de acord cu propunearea şi în acest fel au fost eliberaţi din lagărele de concentrare, din închisori, iar unii chiar s-au întors din străinătate. De fapt reconcilierea era numai o aparenţă. O tragedie a avut loc în iunie 1940, când Bucovina de Nord şi Basarabia au fost luate ca urmare a pactului Hitler-Stalin, cunoscut şi ca pactul Ribbentrop-Molotov. Guvernul Ion Gigurtu format la 4 iulie 1940 a fost primul care a inclus şi un legionar, însă între timp Mişcarea slăbise, mulţi dintre liderii săi carismatici fiind deja morţi. Horia Sima a fost unul dintre cei câţiva legionari proeminenţi care au supravieţuit carnagiului din anii precedenţi lui 1940. Prin dictatul de la Viena din 30 august 1940 România a fost de asemenea forţată să-I cedeze Ungariei, Transilvania de Nord Vest. Pe 7 septembrie 1940 România a mai trebuit să cedeze Bulgariei sudul Dobrogei denumită Cadrilater[9].

Pe 4 septembrie 1940 Legiunea a intrat într-o alianţă tensionată cu Generalul (mai târziu mareşalul) Ion Antonescu care a forţat abdicarea lui Carol al II-lea în favoarea fiului său Mihai I. Statul Naţional Legionar a fost proclamat pe 14 septembrie 1940 în care Ion Antonescu era Conducător (prim ministru), Horia Sima vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, iar Regele Mihai I şef al statului[10].

Scurta guvernare a Gărzii de Fier a fost din 14 septembrie 1940 până la 21 ianuarie 1941. În tot acest timp România nu a avut în administrare nici Basarabia, nici Bucovina şi nici partea Transilvaniei de nord-vest ceea ce înseamnă că Garda de Fier nu a fost implicată în deportările către Transnistria sau Auschwitz. (România s-a alăturat puterilor Axei în iunie 1940 ca să elibereze Basarabia şi nu a avut niciun tratat semnat cu Axa).

Ca urmare a acţiunilor antilegionare, mai mult de 60 de foşti demnitari sau foşti oficiali au fost arestaţi la Jilava. În timp ce aşteptau procesul au apărut unele zvonuri care spuneau că Antonescu încearcă să-I elibereze. De asemenea în timpul dezgropării lui Codreanu au fost momente de groază din cauza celor văzute, deoarece pe Codreanu fusese turnat vitriol si ciment[11]. “Într-un acces, ei i-au executat pe cei 64 de membri ai fostului regim politic care era închişi la Jilava şi care torturaseră şi masacraseră tinerii legionari”[12]. Istoricul şi fostul prim ministru Nicolae Iorga a fost şi el asasinat ca răzbunare deoarece era vinovat de asasinarea lui Codreanu.

Pe 20 ianuarie 1941 Antonescu ia o serie de măsuri antilegionare fără să se consulte cu Consiliul de Miniştri. El a demis oficiali care aparţineau Mişcării Legionare pe motive irelevante. Pe 21 ianuarie 1941 Antonescu a decis să elimine în întregime Legiunea de la guvrnare. Horia Sima şi alţi legionari s-au refugiat în Germania, iar mulţi alţii au fost trimişi în închisori[13]. În timpul răzbiului Horia Sima împreună cu aproximativ 400 de legionari erau ţinuţi în Germania ca prizonieri politici. Hitler a ordonat ca legionarii să fie trimişi în lagărele de la Buchenwald şi Sachsenhausen[14].

„Legionarii au fost loviţi din toate direcţiile. Au făcut ani grei de puşcărie după 23 august 1944, dar şi înainte de venirea la putere a comuniştilor!” (Ion Coja, Legionarii noştri, Editura UMC, Bucureşti, 2001, pag. 9) „Înainte de 1944, regimul de detenţie a fost evident mai dur pentru legionari decât pentru comunişti! Şi tot aşa mai departe, după 1944, regimul de detenţie a fost mai dur pentru legionari decât pentru ceilalţi! Culmea, o serie de legionari deţinuţi politici înainte de 1944, condamnaţi politic de(;) burghezo-moşierimea noastră, au rămas în temniţă şi după «Eliberarea din august 1944». Unii dintre aceştia au fost eliberaţi abia în 1964!” (ibidem, pag. 9) … „Nu ştiu ce alte trăsături comune vor fi având Armand Călinescu şi Petre Roman, dar una este sigură: antilegionarismul, care pe primul l-a împins la crimă, pe celălalt la minciună. (Printre altele, minciuna cu legionarii implicaţi în evenimentele de la Târgu Mureş, în martie 1990!)”[15].

Despre propaganda anti-legionară

  • „Fenomenul legionar a fost şi este cel mai intens supus denaturării”.
  • „Mişcarea Legionară nu a avut niciodată şansa unui proces fair play, cu dreptul de a-şi prezenta punctul de vedere şi a se apăra”.
  • Aproape „toate opiniile câte s-au exprimat până astăzi despre Mişcarea Legionară, cu excepţia acelora ale legionarilor înşişi, au la bază în exclusivitate informaţii dintr-o singură sursă, cea a adversarilor ei, fie că aceştia sunt democraţii de dinaintea ultimului Război mondial, fie că ei sunt de-a dreptul comunişti, situaţi – deci – într-o postură politică diametral adversă”.
  • „Între feluritele regimuri şi guvernări care s-au succedat în România în ultimii 60 de ani [textul a fost publicat în 2001] (iau în calcul şi(;) ani[i] postrevoluţionari(;)) există un element de continuitate, un punct comun în comportamentul lor politic: antilegionarismul”.
  • „Ne-a fost impusă cu consecvenţă o adevărată dogmă ideologică, fundamentată pe mitul propagandistic al «sălbăticiei» legionare(;)... Legionarismul a devenit astfel imaginea publică a tuturor relelor de ieri şi de azi”. „Atât de mult au fost repetate aceste lucruri, atâta cerneală sa vărsat şi atâta patimă a fost investită în această denigrare concertată, încât pentru anumite minţi comode problema nici nu mai merită discutată”. „Când se rosteşte numele(;) Mişcării Legionare, multora li se pare că ştiu totul dinainte…”
  • „Istoria constă din a pune întrebări trecutului, astfel ca răspunsurile să fie învăţăminte călăuzind prezentul şi(;) pregăti[nd] viitorul”.
  • „Naţiunile sunt independente şi suverane în măsura în care au şi practică gândirea critică concluzivă” [16].

Note

  1. Alexander E. Ronnett, Faust Bradescu, The Legionary Movement in Romania
  2. "Căpitanul în istorie", Faust Brădescu
  3. Alexander E. Ronnett, Faust Bradescu, "The Legionary Movement in România"
  4. "O scurta istorie a românilor povestita celor tineri", Neagu Djuvara, p.214
  5. "Cronica unor violenţe politice", Nicolae Roşca
  6. Alexander E. Ronnett, Faust Bradescu, "The Legionary Movement in România"
  7. "Cronologie privind istoria Mişcării Legionare", Almanahul "Cuvântul"
  8. Alexander E. Ronnett, Faust Bradescu, The Legionary Movement in Romania
  9. ”Dictatura regelui Carol al II-lea”, Mr. Ion T. Ciobanu
  10. ”Guvernarea septembristă între bune şi rele”, Dumitru Paraschiv
  11. Cronica unor violente politice, Nicolae Rosca
  12. Alexander E. Ronnett, Faust Bradescu, The Legionary Movement in Romania
  13. Alexander E. Ronnett, Faust Bradescu, The Legionary Movement in Romania
  14. ”Horia Sima - He Who Kept the Legion Alive”, Ovidiu Guleş
  15. ”Secretul Sabiei de Foc”, Radu Mihai Crişan, p.9
  16. ”Secretul Sabiei de Foc”, Radu Mihai Crişan, p.8-10

Bibliografie

  • "The Legionary Movement in Romania", Alexander E. Ronnett, Faust Brădescu
  • "Căpitanul în istorie", Faust Brădescu
  • "Cronica unor violenţe politice", Nicolae Roşca
  • "Cronologie privind istoria Mişcării Legionare", Almanahul "Cuvântul"

Vezi şi

Legături externe

Unelte personale