Răzbunători

Răzbunătorii este numele dat grupului de legionari care în septembrie 1939, l-au «executat» pe Armand Călinescu, prim-ministrul asasin, care avea pe conştiinţă viaţa (şi tinereţea) Căpitanului, a Nicadorilor şi a Decemvirilor, ucişi prin strangulare de gardienii care îi păzeau. Scopul lor a fost acela de a-l pedepsi pe Armand Călinescu pentru crimele făcute împotriva legionarilor.

Desfăşurare şi represalii

Răzbunătorii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de “echipa Miti Dumitrescu”. Grupul era format din: Miti Dumitrescu (avocat), Ion Ionescu (student), Ovidiu Isaia (fotograf), Ion Moldoveanu (student), Gheorghe Paraschivescu (student), Cezar Popescu (student), Marin Stănciulescu (mecanic), Traian Popescu (student), Ion Vasiliu (desenator).

Atentatul a avut loc în timp ce Armand Călinescu se deplasa de la minister spre casă într-un automobil Cadillac neblindat. Maşina a fost blocată de un alt automobil în zona Eroilor din care au coborât mai mulţi oameni înarmaţi. În schimbul de focuri care a urmat a fost ucis şoferul, iar agentul de pază a reuşit să fugă fiind rănit. Armand Călinescu a fost nimerit de douăzeci de gloanţe.

Imediat după atentat echipa Miti Dumitrescu s-a deplasat în str. General Berthelot” şi, îşi aminteşte Paul Ştiubei a intrat în localul Radiodifuziunii trăgând în tavan mai multe focuri de revolver. Aceasta pentru a intimida şi paraliza presupusa gardă militară de pază. Spre stupefacţia istoriei această instituţie a Radiodifuziunii nu avea pază militară şi avea numai doi portari, salariaţi proprii, care controlau intrarea.

Echipa Miti Dumitrescu s-a dus direct în sala de înregistrare şi difuziune unde cânta orchestra Radio. Miti Dumitrescu a luat microfonul din faţa orchestrei şi a pronunţat următorul mesaj către Naţiune şi Istorie: Astăzi 21 septembrie 1939 ora 1430 primul ministru Armand Călinescu a fost executat de o echipă legionară de sacrificiu care a făcut justiţie pentru asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu la 30 noiembrie 1938. Salariaţii Radiodifuziunii au întrerupt difuzarea la jumătatea mesajului şi astfel publicul ascultător n-a recepţionat justificarea atentatului. Odată cu exprimarea mesajului, echipa Miti Dumitrescu a depus pe podea revolverele şi a ridicat spre tavan ambele mâini. Aceasta cu semnificaţie de predare către autorităţile de stat. Până să vină poliţia spre a-i aresta(;), directorul general al Radiodifuziunii(;) s-a repezit asupra lui Miti Dumitrescu şi i-a tras două palme. Miti Dumitrescu nu a ripostat şi a rămas mai departe imobil cu mâinile ridicate spre tavan.

Poliţia a venit în frunte cu generalul Gavrilă Marinescu şi i-a luat pe legionari. Lui Miti Dumitrescu i s-au rupt ambele braţe, iar limba i-a fost scoasă din gură cu un cârlig. Fiecare dintre cei nouă membri ai echipei de sacrificiu, după ce a fost torturat timp de 8 ore într-un mod înfiorător a fost legat şi împuşcat fără judecată. Apoi, tot Poliţia, le-a depus cadavrele chiar la locul atentatului, strada Ştirbei Vodă la întretăierea cu bulevardul Ardealului.

Încă o informaţie. La acea dată era mare caniculă în Bucureşti. Prefectura Poliţiei Capitalei a montat în jurul cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul să [le] vizioneze descompunerea(;). La faţa locului au venit membrii Guvernului şi alte somităţi ale clasei conducătoare. În «Jurnalul» care a rulat la cinematografele din acea epocă sa putut vedea [,spre pildă,] cum(;) ministrul educaţiei naţionale profesorul Petre Andrei scuipă cadavrele în chip de ură şi pedeapsă post mortem. De asemenea, şcolile au venit să le scuipe şi să le blesteme.

Nu se ştie ce s-a întâmplat [apoi] cu cadavrele(;). După toate probabilităţile au fost incinerate la Crematoriul Cenuşa şi ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi.

Din cadrul aceloraşi sinistre represalii, fac parte şi masacrele mişeleşti din noaptea de 21-22 septembrie 1939. Noul guvern constituit sub preşedenţia gen[eralului] Argeşanu, având pe gen[eralul] Gavril[ă] Marinescu ca Ministru de Interne, a ordonat uciderea tuturor fruntaşilor legionari din lagăre şi închisori, precum şi a câte 3-5 legionari din fiecare judeţ. Astfel, au fost asasinaţi grupul de la închisoarea Râmnicu-Sărat în frunte cu ing. Gh. Clime, care a fost(;) torturat în mod înfiorător; 44 în lagărul de la Miercurea Ciuc; 31 în lagărul de la Vaslui; 7 la Spitalul Militar din Braşov; 10 în Bucureşti; 147 în restul ţării. În total, 252 de legionari. De asemenea, pe 22 septembrie Victor Dragomirescu este ridicat de la Spitalul închisorii Văcăreşti, sugrumat în maşină şi dus la crematoriu unde, încă dând semne de viaţă, a fost ars de viu.

Bibliografie

• Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crişan
• Trei simboluri ale istoriei naţionale