V.A. Urechia

Vasile Urechea-Alexandrescu (n. 15 februarie 1834, Piatra Neamţ - d. 22 noiembrie 1901, Bucureşti) a fost un istoric şi scriitor român, om politic, membru fondator al Academiei Române.

Viaţa şi creaţia

A fost profesor la Universitatea din Iaşi apoi la cea din Bucureşti. A mai fost membru corespondent al Academiei spaniole, italiene şi a Institutului etnografic din Paris. A studiat la Paris, unde a înfiinţat ziarul unionist „Opiniunea”, organ al românilor din străinătate. În 1858 a editat ziarul unionist „Zimbrul şi vulturul”. Ca istoric, a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente şi hrisoave interne şi externe, a scris o „Istorie a românilor” în 14 volume (1891 - 1892) şi o „Istorie a şcoalelor” în 4 volume (1892 - 1901), a abordat majoritatea genurilor şi speciilor literare.

Opera

• Istoria românilor (14 volume, 1891-1902)
• Istoria şcoalelor de la 1800-1864 (4 volume, 1892-1904)
• Domnia lui Ioan Caragea, (1897-1898)

Documente

• Documente dintre 1769-1800 (1889)
• Documente relative la anii 1800-1833 (1889)
• Documente inedite din domnia lui Al. Moruzi (1895)
• Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierei lui Bandinus de la 1646 urmat de text, însoţit de acte şi documente (1895)

Proză

• Grinda de aur sau Prevederea unui părinte bun
• Logofătul Baptiste Veveli
• Coliba Măriucăi

Dramaturgie

• Cum era ea?
• Fidanţata imperatorului
• Vornicu Bucioc
• Banul Mărăcine
• Curtea lui Neagoe Vodă

Studii

• Schiţe de istoria literaturii române (1885)

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999