Alexandru Jar

Alexandru Jar (n. 21 septembrie 1911, Iaşi d. 10 noiembrie 1988, Bucureşti), (pseudonimul literar al lui Alexandru Avram), scriitor evreu cu cetăţenie română. Iniţial, a fost un apologet al proletcultismului, Vladimir Tismaneanu - Eşecul destalinizării în România , dar ulterior a criticat această atitudine.

Alexandru Jar a fost comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Spania şi ulterior în Rezistenţa anti-nazistă franceză (maquis) împreună cu soţia lui, celebra militantă Olga Bancic, care a fost pedepsită de nazişti cu moartea prin decapitare în 1944.

Alexandru Jar a scris două romane care au avut ca subiect grevele muncitoreşti de la atelierele Griviţa: Sfârşitul jalbelor (1950) şi Marea pregătire (1952), respectând schema cunoscută a conflictului de clasă şi distorsionând adevărul istoric.

În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat.

Iniţial, Alexandru Jar, vedeta culturală a epocii, dădea tonul discuţiilor, cerând confraţilor săi să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Ulterior, Jar avea să-şi schimbe poziţia, criticând stalinismul şi devenind la rândul său ţinta unor furibunde atacuri dirijate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de Iosif Chişinevschi şi de adevăratul ideolog-şef, Leonte Răutu.

Lucrări publicate

• Interogatoriul, Bucureşti, Socec, s.d.;
• Sânge şi vis (1946),
• Poemul marii deşteptări (1946),
• Fragment de veac, Bucureşti, Editura Eminescu, 1946;
• Moartea lui Iosif Clisci (1948),
• Evadare, Bucureşti, Editura de Stat, 1949;
• Sfârşitul jalbelor, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă,1950;
• Marea pregătire (1952),
• Undeva pe Dunăre, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă 1952;
• Cucuietul (1954),
• O poveste simplă (1955),
• Lagard cel însemnat Bucureşti, Editura pentru Literatură 1966;
• Trădarea lunii, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968;
• Eu, Consula (1971),
• Naşul şi fericirea lumii, Bucureşti, Cartea Românească, 1976.