Asociaţionism

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Asociaţionismul a fost o concepţie psihologică dominantă în secolele XVII - XVIII - XIX în Europa. Ideea de bază a asociaţioniştilor este că activitatea psihică are un suport material şi că viaţa pshică ia naştere din stări psihice elementare provocate de obiecte şi prin împreunarea în diferite moduri a fenomenelor psihice simple. Această concepţie este considerată atomism psihologic deoarece consideră că toate fenomenele psihice, oricât de complexe ar fi, iau fiinţă din elemente psihice nedecompozabile.

Precursori

Aristotel a clasificat asociaţiile simple după contiguitate, asemănare şi contrast.

Reprezentanţi

A fost fondatorul asociaţionismului. A recunoscut senzaţia ca principiu al vieţii mentale. A făcut din reptiţie principiul fundamental al tuturor asociaţiilor.

A susţinut că întreaga bogăţie a vieţii psihice provine din grupara senzaţiilor şi copiilor lor prin mecanismul asocierii. Complexele realizate prin asociere pot deveni inseparabile.

A extins asociaţionismul în afara psihologiei. A considerat că viaţa psihică a omului este conştientă chiar senzaţia neexistând decât dacă omul are conştiinţa senzaţiei.

A diversificat tipurile asociaţiilor adăugând asociaţiile constructive prin care se creează entităţi noi difrite de tot cea ce s-a prezentat în experienţa anterioară a individului.

A luat în considerare bazele fiziologice ale asociaţiilor. A susţinut ideea transmiterii ereditare a asociaţiilor fixate prin experienţa individului precum şi a stărilor de conştiinţă prin această idee îndepărtându-se puţin de postulatele iniţiale ale asociaţionismului. Credea că starea de conştiinţă nu este posibilă într-un mod omogen şi continuu ci numai printr-o trecere de la o stare la alta, şi prin sesizarea acestei diferenţe.

Bibliografie

  • Mânzat Ion, Istoria psihologiei universale, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 2007