Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Asociaţionism
Asociaţionismul a fost o concepţie psihologică dominantă în secolele XVII - XVIII - XIX în Europa. Ideea de bază a asociaţioniştilor este că activitatea psihică are un suport material şi că viaţa pshică ia naştere din stări psihice elementare provocate de obiecte şi prin împreunarea în diferite moduri a fenomenelor psihice simple. Această concepţie este considerată atomism psihologic deoarece consideră că toate fenomenele psihice, oricât de complexe ar fi, iau fiinţă din elemente psihice nedecompozabile.
Precursori
- Aristotel: 384-322 î.e.n.
Aristotel a clasificat asociaţiile simple după contiguitate, asemănare şi contrast.
- Thomas Hobbes: 1588 -1679
- John Locke: 1632 - 1704
- Étienne Bonnot de Condillac: 1715 - 1704
Reprezentanţi
- David Hartley: 1705 - 1757
A fost fondatorul asociaţionismului. A recunoscut senzaţia ca principiu al vieţii mentale. A făcut din reptiţie principiul fundamental al tuturor asociaţiilor.
- James Mill: 1773 - 1836
A susţinut că întreaga bogăţie a vieţii psihice provine din grupara senzaţiilor şi copiilor lor prin mecanismul asocierii. Complexele realizate prin asociere pot deveni inseparabile.
- John Stuart Mill: 1806 -1873
A extins asociaţionismul în afara psihologiei. A considerat că viaţa psihică a omului este conştientă chiar senzaţia neexistând decât dacă omul are conştiinţa senzaţiei.
- Alexander Bain: 1819 - 1903
A diversificat tipurile asociaţiilor adăugând asociaţiile constructive prin care se creează entităţi noi difrite de tot cea ce s-a prezentat în experienţa anterioară a individului.
- Herbert Spencer: 1820 - 1903
A luat în considerare bazele fiziologice ale asociaţiilor. A susţinut ideea transmiterii ereditare a asociaţiilor fixate prin experienţa individului precum şi a stărilor de conştiinţă prin această idee îndepărtându-se puţin de postulatele iniţiale ale asociaţionismului. Credea că starea de conştiinţă nu este posibilă într-un mod omogen şi continuu ci numai printr-o trecere de la o stare la alta, şi prin sesizarea acestei diferenţe.
Bibliografie
- Mânzat Ion, Istoria psihologiei universale, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 2007