Aurelian

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Lucius Domitius Aurelianus (9 septembrie 214275), cunoscut drept Aurelian, a fost împărat roman (270275).

Biografie

Aurelian a fost cel care a reunificat imperiul, aflat într-un proces de dezintegrare din cauza invaziilor barbare şi a revoltelor interne, şi ca urmare a acestui fapt a adoptat titlul de restitutor orbis (“restauratorul lumii”)[1].

S-a născut în apropierea Dunării, la Sirmium în Moesia. Înrolat în armata romană parcurge întreaga ierarhie de la soldat la comandant al cavaleriei sub împăratul Claudius II. Proclamat împărat la Sirmium de legiunile de la Dunăre (270), Aurelian îşi consolidează puterea după sinuciderea lui Quintilus, fratele lui Claudius II, fiind recunoscut împărat şi de către senat.

La urcarea sa pe tron, Imperiul Roman era dezmembrat: întregul Orient se afla sub stăpânirea Zenobiei, regina Palmyrei, iar în Occident, Gallia, Hispania şi Britannia erau incluse în regatul galic secesionist. Prin victoriile repurtate asupra iutungilor, sarmaţilor, carpilor şi goţilor, Aurelian consolidează frontiera Dunării de Jos, iar prin respingerea vandalilor, pe cea a Dunării Mijlocii (270-271). Începe înconjurarea Romei cu fortificaţii puternice construind un zid cunoscut ca zidul lui Aurelian, şi care va fi terminat pe timpul împăratului Probus.

Sub presiunea popoarelor migratoare şi a dacilor liberi, Aurelian dispune retragerea armatei şi a administraţiei din Dacia Romană în anul 271, care se va încheia în anul 275, în vederea consolidării frontierei dunărene. Trebuie precizat că Dacia a fost cedată goţilor ca vasali ai Imperiului Roman cu angajamentul de a apăra graniţele imperiului. În 274 este lichidată şi secesiunea Regatului galic. Încheind procesul de restaure a graniţelor şi de refacere a unităţii statului, Aurelian a primit titlul de restitutor orbis.

În politica internă Aurelian s-a comportat ca un suveran absolut. Purta diadema solară, purpură şi veşimente bogate ca după obiceiul regilor orientali, s-a autointitulat Dominus et Deus. A guvernat fără senat care a pierdut şi dreptul de a bate monedă de aramă alegându-şi colaboratorii dintre cavaleri. Personalitate inteligentă şi energică, Aurelian întăreşte autoritatea imperială şi întreprinde o serie de reforme administrative şi economice vizând consolidarea statului în vederea depăşirii crizei din secolul al III-lea. Cultul zeului soare, sol invictus, este ridicat la rangul de religie a întregului imperiu. A efectuat o reformă monetară (emisiuni de aur, argint şi aramă) care a înviorat schimburile comerciale. În politica externă Aurelian a înregistrat succese remarcabile, străduindu-se să apere imperiul de frecventele invazii barbare şi să refacă unitatea acestuia, sfărâmată în timpul lui Gallienus.

În drum spre Orient, în vederea începerii unei campanii împotriva Imperiului Sasanid, Aurelian este asasinat de secretarul său, la Byzantion, ca urmare a unui obscur complot de palat.

Note

  1. Encyclopædia Britannica, 2007