Basarabia

De la Metapedia

Salt la: navigare, căutare
Harta Moldovei

Basarabia este numele ţinutului românesc dintre Prut şi Nistru, care este de fapt partea de est a voievodatului Moldovei. Basarabia cuprindea un teritoriu format din ceea ce este azi Republica Moldova, plus partea de sud cunoscută şi ca Bugeac şi cea de nord (cea mai mare parte a fostului judeţ Hotin), ambele intrând astăzi în componenţa Ucrainei.

Cuprins

Numele

Dacă la început numele de Basarabia era folosit pentru a denumi stepa aflată în sudul Republicii Moldova, delimitată de Marea Neagră, Dunăre şi Nistru şi care era cunoscută şi sub denumirea de Bugeac, ulterior aceast nume a fost extins artificial în 1812 de către ocupanţii ruşi la întreg ţinutul dintre Prut şi Nistru[1].

Jaful teritorial din 1812

Încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, cu victoria ruşilor a făcut ca aceştia în cadrul tratativelor de pace să ceară "ambele ţări româneşti". Doar iminenţa atacului lui Napoleon a făcut ca pretenţiile ruseşti să se reducă treptat, de la ambele ţări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru şi Siret, pentru ca până la urmă pretenţiile să se menţină asupra ţinutului dintre Nistru şi Prut. Anexarea teritoriului amintit anterior a fost posibilă prin Tratatul de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, când primul dragoman al Porţii a trădat în schimbul unui latifundiu şi al unui inel foarte preţios. Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porţii[2]. Trebuie precizat că Poarta nu avea dreptul să facă această cesiune prin Tratatul de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, deoarece tratatul încălca practica internaţională şi normele de drept existente în acel moment, pentru că Imperiul otoman ceda de fapt un teritoriu care nu-i aparţinea şi care făcea parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care imperiul avea un tratat ce-i garanta frontierele de atunci.

Unirea de la 1918

Stema Basarabiei

Declanşarea revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi începutul prăbuşirii ţarismului. În acest context provinciile anexate de ruşi cu forţa tind să devină autonome, pentru ca mai apoi să se separe cu totul de puterea rusească. Astfel la Chişinău în data de 3 martie 1917 a fost înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu şi care avea ca obiectiv "crearea unei diete provinciale numită Sfatul Ţării". Prima întrunire a Sfatului Ţării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcţia de preşedinte Ion Inculeţ, în timp ce Pan Halipa a fost ales vicepreşedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Ţării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917[3].

Declanşarea revoluţiei bolşevice în octombrie 1917 când puterea în Rusia a fost câştigată de comunişti a adus şi armistiţiul între ruşi şi germani, trădând astfel armata română rămasă singură pe frontul de est fiind şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiţiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia armata rusă a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaţia civilă românească, fruntaşii basarabeni fiind asasinaţi şi impuse organizaţiile comuniste. În aceste condiţii la 22 decembrie 1917, Sfatul Ţării a cerut guvernului aflat la Iaşi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele conduse de generalul Broşteanu au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reuşind eliberarea Chişinăului la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia[4].

Odată ce Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti la 24 ianuarie 1918 apar şi pretenţiile teritoriale din partea Ucrainei. Intenţiile de unire cu România sunt exprimate prin "moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi)". Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatului Ţării la 27 martie 1918[5].

Raptul teritorial din 1940

Harta Basarabiei

Al treilea rapt teritorial asupra Basarabiei s-a produs în 1940. Ca urmare a pactului secret Ribbentrop-Molotov din 1939 şi a ultimaturilor transmise României de către Uniunea Sovietică în vara lui 1940, la data de 28 iunie 1940, Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei (acesta nefăcând obiectul ultimatului) au fost anexate abuziv de către ruşi. În timpul retragerii din aceste teritorii armata, administraţia, şi a populaţia civilă română au fost supuse la umilinţe şi asasinate[6] [7]. Aceste acţiuni antiromâneşti au fost comise atât de minorităţile din acele teritorii şi în special de comuniştii evrei cât şi de armata de ocupaţie sovietică şi sunt descrise în cartea "Săptămâna Roşie" de Paul Goma[8].

După ce Basarabia a fost ocupată în 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părţi. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi era formată din 30.000 kmp basarabeni, plus 4.100 kmp de teritoriu de peste Nistru dintr-o aşa zisă republică autonomă moldovenească de 8.000 kmp care fusese înfiinţată tot de Stalin în 1924 cu scopul ruperii României în bucăţi. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) şi partea de nord a Basarabiei ce însumau 14.400 kmp, precum şi restul de 4.000 kmp din fosta republică autonomă înfiinţată peste Nistru în 1924, au fost acordate Ucrainei[9].

Ocupaţia sovietică din 1940 a însemnat atât distrugerea sistemului economic cât şi al fiinţei naţionale în Basarabia, fiind deportaţi zeci de mii de români în Siberia la dispoziţiile date de Stalin. La 14 iulie în acelaşi an, la ordinul lui Beria familiile românilor basarabeni au fost dezmembrate şi deportate, bărbaţii fiind trimişi în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile şi copii lor. Astefl bărbaţii au fost deportaţi în lagăre cum ar fi Kozeliscenschi (500 bărbaţi), Futilovschi (300 bărbaţi), iar restul familiilor lor alcătuite din femei şi copii în lagărele din Karaganda şi Actiubinsc (11.000 de persoane). Aceste fapte cutremurătoare s-au repetat şi în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de Antonescu), fiind deportaţi în regiunea Omsk, 6.000 de români basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimişi 10.000 de români basarabeni şi lista poate continua. Dezmembrarea familiilor a fost apilcată şi în aceste cazuri, bărbaţii find separaţi de familiile lor[10].

Eliberarea din 1941

Eliberarea Basarabiei a fost făcută de Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război mondial, când a dat celebrul îndemn "Soldaţi, Vă ordon, treceţi Prutul!", însă a durat numai trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a ocupat-o pentru a patra oară[11]. Acţiunile antiromâneşti făcute de minorităţi şi de comuniştii evrei împotriva populaţiei civile române în 1940, s-au repetat în momentul retragerii armatei sovietice în 1941. Ele au fost însoţite şi de crimele făcute de administraţia sovietică. Aceste fapte abominabile sunt descrise în cartea "Ard malurile Nistrului" de Constantin Virgil Gheorghiu[12].

Invazia sovietică din 1944

După invazia din 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după raptul teritorial din 1940 când Basarabia a fost ruptă în trei părţi[13]. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţei a fost urmată de timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a fiinţei şi spiritualităţii româneşti prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desfiinţarea bisericilor, teroare şi asasinate[14]. Dacă în 1940 au fost deportaţi zeci de mii de români basarabeni, deportările şi exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la cifre de sute de mii de români basarabeni[15].

Epoca postsovietică

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută şi de Organizaţia Naţiunilor Unite[16].

Încercările de unire cu România, iniţiate din ambele părţi, n-au dus la nici un rezultat, clasa politică moldovenească încercând să zădărnicească orice apropiere între cele două ţări, astfel că în momentul de faţă, limba oficială declarată este cea moldovenească, în loc de română.

Vezi şi

Note

  1. Enciclopedia Cugetarea, Lucian Predescu, p.137
  2. Istoria românilor, Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, p.501
  3. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  4. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  5. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  6. Istoria românilor, Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, p.775
  7. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  8. Săptămâna Roşie, Paul Goma
  9. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  10. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  11. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  12. Ard malurile Nistrului Constantin Virgil Gheorghiu
  13. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  14. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  15. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  16. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă

Bibliografie

  • Enciclopedia Cugetarea,(1940), Lucian Predescu
  • Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi,(1975), Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu

Legături externe

Unelte personale